Am mai învățat azi o lecție. Aceeași pe care o învăț zi de zi

Când te ocupi de bunăstarea animalelor, fie ele pisici sau câini, traiectoria moralului tău pe parcursul unei zile este identică cu imaginea unui EKG. Acum ești bucuros că ai salvat un suflet, în secunda următoare te mai contactează cineva ca a găsit 5 pui aruncați în stradă sau unul aruncat la câini.

Ideea e că în treaba asta, dacă, Doamne ajută se întâmplă ceva bun, atât de bun încât să te facă se exclami “Mamă, ce super zi!”, mai bine taci dracului din gură! Mai mult decât atât, nici măcar n-o gândi. Nu mai zâmbi ca tâmpitu cu accente de oligofren pe stradă, la gândul că lumea e mai bună, că “uite cum se aranjează toate lucrurile” și că “totul va fi bine!”.

Nu face asta, pentru că nici nu știi ce poți declanșa. Probabil că e cineva, acolo sus, “la butoane”, care se amuză teribil la cum alergi ca un cobai într-un labirint.

Hai să vă povestesc EKG-ul meu de azi.

M-am trezit de dimineață cu gândul de a-l duce pe Leuțu la Praxis pentru tratament. Trebuia să plec de acasă pe la 10:00. La cât am plecat? La 9:30. De ce? Pentru că Leuțu s-a (re)rănit la una dintre lăbuțele afectate și am găsit sânge în transportorul în care îl ținem noaptea. Partea proastă este că nu mi-am dat seama de la ce e sângele, în primă fază. Abia când s-a urcat pe canapea și a pictat-o în culori pastel m-am prins. Direct panică. Îmbrăcare de urgență – comandă la taxi – fuga la Praxis.

Rezultatul? Lăbuța băgată înapoi în bandaj. Acolo a făcut tratamentul pe care oricum trebuia să-l facă: râie auriculară, mușcături, the hole nine yards.

 

Leuțu avea și temperatură, dar la ora la care scriu postarea (16:00) a scăzut.

L-am rezolvat pe Leuțu.

Apoi am ieșit pe stradă să dau de mâncare “tomberonistelor” din cartier. Nu mai fusesem de câteva zile.

 

 

În drum spre bloc am avut parte de cea mai mare realizare a mea pe ziua de azi! După ce am făcut lobby pe lângă doamna administrator de la scara noastră (4 zile la rând și alte multe luni înainte), care a făcut lobby pe lângă doamna administrator de la scara vecină, am reușit să fac rost de cartela de la scara vecină și de cheia de la subsol pentru că știam că acolo a născut (din  nou! – nu reușim să o prindem) mama subsoliștilor.

Am mers și am hranit-o. Așa am aflat că are doi puiuți frumoși, tigrați. Pisica este închisă în subsol de câteva zile, dar acum va fi bine, voi merge în fiecare zi să îi pun apă și mâncare. E vorba de pisicuța din postarea asta.

Cum era în subsol, vă întrebați? Frumos. Saună și gândaci aproape la fel de mari ca ăia din Starship Troopers 🙂

 

 

În week-end încercăm să o prindem și să o ducem la castrat și să preluăm puii pentru a-i da spre adopție. Sunt destul de sălbatici, dar din fericire, destul de mici încât să nu ne muște prea tare.

Ce mândru am fost de mine când am ieșit de scară, că am “combinat-o” pe subsolistă. A durat fix 10 secunde mândria mea: când am ieșit din scară să dau de mâncare pisicilor din spatele blocului, în grădină era…un câine. Mare. Speriat. Pierdut. Am vorbit cu una dintre vecine, i-a dat ea să mănânce. Dacă o să-i pot face poze ca lumea, îl voi posta pe pagina de fb, poate l-a pierdut cineva. Ies mai pe seară să-l și hrănesc, dar sper sa îi găsim repede stăpânul pentru că nu e ok nici pentru el, nici pentru pisici să stea acolo.

Nu mai e nevoie să spun că toate pisicile (trei sunt în total) o ușchiseră de acolo.

Am urcat și eu în casă și…primesc mesaj că un pisic a fost aruncat ca momeală la câini! Am postat pe fb să încercăm să strângem banii. Am donat și noi 50 de lei și am redirecționat o donație pe care dorea să o facă o domnișoară pentru Leuțu, către asta mică (Leuțu, să nu te superi pe noi, dar tu ești pe calea cea bună, ai și adoptatori…you’re gonna be fine) În total e nevoie de 500.

Apropo de adoptatori, e posibil să-i fi găsit ceva foarte ok și Alexei, pisicuța neagră returnată de fata din Ploiești (despre ea voi scrie separat. PENTRU CĂ MERITĂ)

Și e doar 16:00. Să vedem ce mă mai așteaptă până la finalul zilei.

Deci, dacă ți se întâmplă ceva bun, atât de bun, încât pare incredibil, stai liniștit, că vine și compensația. Asta e lecția pe care am învățat-o azi. Și pe care o învăț în fiecare zi. Cam așa e viața cu pisici pe creier #viatacupisicipecreier

Totuși, să încheiem într-o notă pozitivă. Mesajele astea două ne-au făcut ziua mai frumoasă

Voi ce ați învățat azi? 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.