O faptă bună care nu te costă niciun ban! Te costă doar 1 minut!

Împreună schimbăm vieți! Iar cel mai ușor mod de a ne susține activitatea – fără să te coste niciun leu în plus – este completarea formularului 230 până pe 25 mai 2024. Astfel, ne poți redirecționa până la 3,5% din impozitul pe veniturile din salariile obținute în 2023 (sau din pensii, în cazul celor impozabile, de peste 2.000 lei).

Cum poți face această faptă bună în mai puțin de 1 minut? Cel mai simplu este să completezi formularul 230 online, la următorul link, iar noi vom primi automat din platforma Redirecționează documentul completat și semnat de tine, deci nu mai este nevoie să ni-l trimiți și separat. Este suficient să-ți introduci datele și semnătura și să dai click pe “Trimite”: redirectioneaza.ro/asociatia-pisici-pe-creier

Dacă preferi să completezi formularul în format “tradițional”, atunci îl poți descărca de la linkul de mai jos, îl poți completa și semna electronic direct în pdf sau îl poți printa și completa și semna de mână. Apoi trimite-ni-l pe mail la adresa office@pisicipecreier.ro, dacă vrei să-l depunem noi în numele tău la ANAF.

Click aici pentru a descărca formularul 230 actualizat, în format pdf editabil, precompletat cu datele Asociației Pisici pe creier.

Desigur, dacă preferi să-l depui personal la ghișeul ANAF sau în contul tău online de la ANAF, ai în continuare această opțiune.

Chiar dacă termenul limită pentru depunerea formularelor este 25 mai 2024, te rugăm să nu lași acest lucru pe ultima sută de metri. Avem și noi nevoie de timp pentru procesarea și depunerea tuturor formularelor, astfel că nu putem garanta că vom reuși să depunem la timp formularele primite după data de 10-15 mai 2023. În anii trecuți am primit multe formulare chiar și în noaptea de 25 mai, unele chiar și după miezul nopții – am făcut tot posibilul să le depunem pe toate, dar nu știm în ce măsură au fost validate și acestea.

Mulțumim.

Este pentru a doua oară când ni se întâmplă acest lucru.

Și faptul că ni s-a întâmplat ne demonstrează că mai sunt și oameni buni pe pământ și nu se duce chiar totul de râpă. Ce ni s-a întâmplat? Ca cineva să adopte doi pisici de la noi, dar nu deodată, ci la distanță de câteva săptămâni. Și să fie frați. Prima oară ni s-a întâmplat tot cu niște subsoliști, tot de aici de la noi, culmea, de la aceeși pisică. Dar despre asta, într-o altă postare.

Paranteză tristă: Din păcate Dana Diaconescu a blocat un astfel de demers, prin faptul că ne-a făcut pierduți 4 pisoi în urmă cu două luni. Și lor le găsisem adoptatori, iar unul dintre cei 4 urma să fie reunit cu fratele său, era vorba de o fetiță.

Trecând peste această amintire tristă, care probabil ne va marca pe viață, vă spunem că Batman, drăcovenia cu care m-am certat în ultimele săptămâni legat de întrebuințarea toaletei și care m-a învățat cum să-mi leg șireturile a plecat la căsuța lui. L-a luat o familie la care am dat-o pe una dintre surorile lui, o tigrată superbă, Kitty, care e deja prințesa de acolo și care îl sâsâie permanent (noi credem că se vor obișnui împreună).

Cum a decurs adopția? Uite așa: Mesaj pe Wattsapp:

“Auzi, îl dai pe ăla negru dintre subsoliști?”, “Da”, “Bine, vin să-l iau acum”.

Simplu, nu? Il si cunoasteam pe adoptator, altminteri procesul e muuuult mai complicat. Și a venit. Și l-a luat. Și sperăm să devină Adoptat și fericit.

Sperăm să se adapteze, dar sincer, nu ne facem prea multe griji în această privință, pentru că e un super pisoi. Plin de energie, dar care, atunci când obosește vine și doarme pe tine.

Iată-l aici într-un videoclip de acum câteva săptămâni când era unul dintre personajele principale ale rubricii noastre “Viața la zoo”, parte din Viața cu pisici pe creier, când studia cum poate ajunge ca Zanetti, un săritor cu “prăjina” desăvârșit. Stai liniștit, Batman, you’ll get there 😛

În urmă cu o lună și jumătate inauguram pe pagina noastră de Facebook rubrica “Adoptați și fericiți”. Pe atunci nu aveam blog, dar ideea a fost binevenită. Ciusciu a fost primul personaj al acestei rubrici, care sperăm că va avea viață lungă, la fel ca și ceea ce vrem noi să facem legat de pisicuțe.

Ideea ne-a venit după ce am primit un mesaj pe Wattsapp de la una dintre mămicile unuia dintre pisoii adoptați de la noi. Ne-a “certat” că nu punem o postare și cu minunea ei (ceea ce vă recomandăm și dvs – să ne “certați”)

Este vorba de Ciusciu, actual Tommy

Nu vă lăsați păcăliți de privirea lui de îngeraș. De fapt, este un drac. Și alpinist (așa cum se vede din poze 🙂

Povestea lui Ciusciu (pentru noi rămâne Ciusciu) este una cu totul și cu totul deosebită.

L-a salvat o fată cu inima mare, care, însă avea foarte mulți câini în casă. L-a bagat într-unul dintre dormitoare, dar nu putea să facă pe paznicul la ușa tot timpul. Mititelul fusese aruncat într-un șant în 3 sacoșe legate la gură. A fost pur și simplu salvat cu câteva secunde înainte să moară.

De aici și numele. I-am spus Ciusciu, pentru că asta înseamnă “gură de aer” în corsicană.

Am văazut anunțul pe FB și ne-am hotărît să ajutăm. Am luat taxiul și ne-am dus undeva în afara Bucureștiului, pe autostradă și l-am luat.

La câteva săptămâni după a fost adoptat de o doamnă minunată și de fiul dumneaei și duce acum o viață de huzur. Zicem noi, prea de huzur

Vă vom povesti mai multe despre Ciusciu cu altă ocazie. Avem ce povesti…

Iată cum a sunat anunțul său de adopție

Și iată cum e viața lui acum. Pozele sunt mai relevante decât cuvintele noastre.

Astăzi se face fix o lună de când Grasu a plecat la noua lui familie. Ne învățasem cu el prin casă, era “elementul de liniște” într-o casă plină de nebuni.

Ne este dor de el, sincer, dar am știut că am luat cea mai bună decizie pentru el în momentul în care am hotărât să-l dăm spre adopție acestor OAMENI. Primește mai multă atenție decât primea la noi, unde tot timpul sunt pisici în casă, care mai de care mai nebune. Și este iubit așa cum merită orice pisică să fie526.

Spuneam că am știut încă de la început că l-am dat bine și că nu-i vom duce grija. Spunem asta pentru că oamenii care au venit după el au tratat această adopție aproape ca adopția unui copil. S-au documentat, au urmărit toate postările cu el, s-au sfătuit și, când au luat decizia de a-l adopta, ne-au sunat spunându-ne cum văd ei o posibilă adopție.

Ne-au pus o mie de întrebări (lucru care ne bucură de fiecare dată) și am discutat câteva ore la telefon ce va însemna posibila lui adopție. Am stabilit împreună că ei merită o șansă cu Grasu (că doar pisicile își aleg stăpânii, nu noi pe ele) și după alte runde de discuții și Q&A Grasu a plecat la noua sa familie.

Și ca să vedeți ce înseamnă să-ți  dorești cu toată ființa ceva, după Grasu trebuia să vină altcineva, care era la fel de cucerită, pentru că e vorba despre o domnișoară, de privirea grăsanului, dar persoana respectivă s-a hotărât să ia alt motănel, pe Mișu (un alt adoptat și fericit, despre care vom vorbi într-o altă postare)

După câteva zile în care stătea ascuns mai mult după canapea, Grasu și-a făcut curaj și a ieșit de acolo. Nu s-a dus prea departe, a intrat…într-unul dintre sertarele canapelei, care a rămas pentru zile bune locul lui favorit.

Grasu e adeptul politicii pașilor mărunți 🙂 Știe el ce știe, e o metodă testată pe noi. Așa ne-a intrat și nouă la inimă.

Noaptea noua sa familie îl auzea cum iese “pe interval” să manânce și să-și facă nevoile. Un exemplu de frântură de discuție pe care am avut-o cu noua familie, ca să vă faceți o idee despre ce vorbim:

Oricum, isi mentine faima de dubios: daca inchid usa, miauna la usa, daca deschis si ma apropii, fuge

sau

Daca e in cutie, dupa plapuma, e ok. Daca in cutie, dar avem contact direct, e circumspect. Daca e in sptale canapelei, so-so, mai sta, se mai muta. E o experienta, ce sa zic. Dar facem progrese, oricum.

Oamenii aștia (care sper să nu se supere că am dat din casă) chiar îl tratează ca pe un adevărat membru al familiei…

Și răbdarea a meritat.

Ușor-ușor a prins încredere în noua sa familie și a început să-și arate “farmecele”.

A redevenit Grasu pe care îl știam noi, acel motan alintat, iubăreț și care cere afecțiune, fără să fie agasant. Acel Gras pe care te simțeai bine doar văzându-l prin casă, care îți dădea o liniște sufletască și pe care, atunci când îl priveam în ochi, ne aduceam aminte de ce facem toată treaba asta cu salvatul pisicilor de pe stradă (poveste salvării lui Grasu de pe stradă, într-o altă postare).

Și iată-l pe Grasu în toată splendoarea sa, în noua sa casă:

Exact cum îl știam și cum eram convinși că va redeveni.

Adică așa 🙂

Să ne trăiești, Grasule! Vei ocupa întodeauna un loc special în inimile noastre!

Important este că acum ești…adoptat și fericit!

Kitty-exploaratoarea (unul dintre cei 6 pui salvati din subsol) in actiune. E plin de energie si de…idei 🙂 Cand nu mai poate de atatea idei puse in practica mai si doarme…