pisicipecreier.ro suntem noi

Cand am inceput proiectul Booking Catspert nu stiam la ce sa ne asteptam.

Adevarul este ca nu ne-am impus niciun obiectiv. Adevarul este ca…nu era un proiect.

Tot ce ne-am dorit a fost sa dam pisicile pe care le-am salvat de pe strada spre adoptie. Sa le gasim niste familii primitoare, care sa aiba grija de ele, asa cum merita orice sufletel.

Si ne-am descurcat destul de bine la acest capitol. Cat de bine? Peste 60 de pisici (and counting) de bine.

Fara sa punem la socoteala toate pisicile care si-au gasit stapani prin intermediul paginii noastre, fara sa ajunga la noi, doar pentru ca le-am distribuit anuntul.

Pagina de facebook a crescut intr-un ritm surprinzator asa  ca pisicipecreier.ro era urmatorul pas, unul logic, normal, al demersului nostru.

Ne-am cacait mai ceva decat Haruki (pentru cei ce nu-l stiu, unul dintre motanii nostri) atunci cand isi face nevoia (number two) la litiera, insa iata ca am reusit sa punem pe picioare acest blog.

Nici de la el nu stim concret la ce sa ne asteptam, ca rezultate, insa avem niste idei cat se poate de clare legate de ce vrem sa facem in privinta continutului.

In rest, vrem ca acest proiect sa creasca la fel ca legumele din gradina bunicii. Natural. Fara “ingrasaminte”.

Nu ca cele din bancul cu mazarea.

Cum, nu stiti bancul? Hai, fie, vi-l spunem noi:

“Un american si un roman, in tren. Romanului i se face foame si scoate o rosie.

Americanul: Ce e asta?

Romanul: O rosie.

Americanul: Ohooo, la noi sunt de 5 ori mai mari.

Romanul isi continua masa.

Scoate apoi din sacosa de rafie o ceapa.

Americanul: Ce e asta?

Romanul: Ceapa.

Americanul: Ohooo, la noi e de 3 ori mai mare.

Romanul isi continua iritat masa.

La final scoate un pepene mare, verde, frumos.

Americanul, mirat: Ce e asta?!

Romanul: Mazare!

By the way, pisicipecreier.ro suntem noi, Oana si Adi plus Zanetti, Milito si Haruki, motaneii nostri. Cu ei a inceput totul, de fapt, dar despre asta, intr-o alta postare.