Category: Viața cu pisici pe creier

Viața noastră, a iubitorilor de pisici, este...altfel. Și când spunem "altfel" știi la ce ne referim, chiar dacă "altfelul" nostru este diferit de "altfelul" tău. Un lucru e clar, acest "altfel" ne face să iubim pisicile și să avem grijă de ele așa cum merită.
Viața la zoo

De vorbă cu Batman

 

– Ce faci aici, Batman?

– Am venit să-mi pun o dorință.

– Să ce?

– Să-mi pun o dorință.

– Unde?

– Aici, la fântâna asta magică.

– Batman, asta nu e fântână magică.

– Dar ce e?

Toaletă.

– Ce?

– Toaletă.

– Ce e aia?

– Locul unde mergem să ne facem nevoile. Ca litiera voastră.

– …

– În plus, nu vezi că e închisă?

– Chiar, de ce nu mă lași niciodată să mă uit înăuntru? Sigur ascunzi ceva! Nu-mi vinde mie bullshit-urile astea…

– Nu-ți vând nimic, e pe bune, n-ai ce vedea acolo. Ca să nu mai zic că în cazul în care cazi în ea, e groasă…

– Cum așa?

Uite cum…

#ÎnvățămDinGreșelileTrecutului #ZanettiLaPrimaȘiSinguraBaieÎnToaletă

Viața cu pisici pe creierViața la zoo

Unuia dintre subsoliști îi place să se joace cu focul aka Barceloneta

Castroanele cu mâncare aproape pline pe balcon…el vine să mănânce din baie, de la Barceloneta, care mai are trei firimituri… cu riscul ridicat de a-și lua bătaie. #thuglife

 

Oameni cu pisici pe creierPoveștile "Pisici pe creier"

Poveste cu două “norvegience” și trei dihori

Am fost pe la Moby Dick astăzi, în vizită. Și ne felicităm pentru alegerea făcută atunci când am dat curs ofertei de cazare temporară făcute de doamnele Angela și Victoria. Așa cum spune o vorbă din popor, l-am prins de Dumnezeu de un picior cu această cazare.

Moby Dick este încă timidă și sperioasă, se ascunde în spatele caloriferului sau în orice loc mai strâmt, în care se simte mai protejată.

Dar, fiți pe pace, avem vești foarte bune.

În primul rând, i-a trecut mastita, după ce doamnele au “doftoricit-o” cum trebuie, adică au masat-o zi de zi cu un unguent special pe mamaloane.

În al doilea rând, chiar dacă e speriată, Moby Dick stă fără probleme la doamne în brațe. Chiar toarce și se vede că se simte extraordinar în acest mediu.

În al treilea rând și la fel de important, într-o săptămână, Moby Dick a pus serios carne pe ea. Când am dus-o în cazare era suptă de energie de cei 8 monstruleți (apropo, nu uitați că mai avem o mică norvegiană de pădure de dat 🙂 și era foarte slabă. Când o mângâiam îi simțeam șira spinarii și coastele. Nu mai e cazul acum…

Am plecat de acolo încărcați cu energie pozitivă, genul ală de energie care te face să mergi mai departe, care îți aduce confirmarea că ceea ce facem este bine. Asta după o zi în care a trebuit să facem una dintre cele mai grele postări pe care le-am făcut vreodată!

Așa…nu v-am păcalit, în caz că vă întrebați de ce am dat titlul ‘Poveste cu două “norvegience” și trei dihori’. Moby Dick are o colegă de apartament tot din nordul îndepărtat 🙂 O frumusețe cum rar ne-a fost dat să vedem. Ea este senzația.

Și au mai rămas trei dihori, din titlu, nu? Mda, sunt și ei parte din peisaj. Sunt niște drăgălași, niște personaje în adevăratul sens al cuvântului 🙂 Unul dintre ei este orb, dar la fel de iubit ca toate suflețelele din casă, doamnele iubesc, animalele, v-am spus, nu? Parcă v-am spus. Dacă nu v-am spus, vă mai spunem o dată. DOAMNELE IUBESC ANIMALELE. Le place să manânce…de toate 🙂 Dihorii, nu doamenele. Ne-au cucerit din prima. Și dihorii, și doamnele.

Iat-o și pe Moby Dick. Timidă dar frumoasă foc 🙂 Sperăm să o vedem cât de curân la rubrica Adoptați și fericiți.

DonațiiOameni cu pisici pe creier

JURNALUL NINETEI (1.06.2017) – La mulți ani și din partea mogâldețelor crescute de Nineta!

 
Iată câteva poze cu piticii, care au mai crescut un pic și care sunt bine, sănătoși.
 
“Avem 1 luna și 1 zi
???
 
Ce ziceți de noi?
Facem la litieră fără probleme.
Mâncăm bobițe și pliculeț.
Suntem în grafic cu greutatea și sănătoși.
Mai servim și biberon dar ușor ușor ne dșm pe mâncărică..doar ne cresc dințisori și măseluțe.
 
Începem să ne gasim familii iubitoare??
Eu zic să vă alegeți preferatul și dacă nu vă puteti decide..veniți să-i cunoașteți ! ?
Fiecare are o personalitate dragălașă.
Mai stau în creșa până intră în ritm cu mâncatul.
Dar se grabesc foarte tare. De la o zi la alta se schimbă.
 
0721938169
O să vă povestesc multe despre ei.

 

Și dacă mai sunt oameni buni, care să ne susțină încă puțin…mulțumesc și mă inclin.
Avem nevoie de scutece, lapte praf, nisip, pliculețe de juniori , hrană uscată.
Ajutorul vostru i-a făcut bine, mari și jucăuși.
Vă mulțumesc mult.????
 
Dacă doriți să ajutați în continuare pentru a duce minisiunea la final puteți dona în contul RO33INGB0000999900824623 deschis pe numele Popa Radu Adrian la ING Bank sau puteți lua legătura direct cu Nineta pentru a vă vedea cu ea și a-i da ajutorul personal.
 
Mai jos aveți poze pe săturate cu mogâldețele.
DonațiiOameni cu pisici pe creier

UPDATE JURNALUL NINETEI (28.05.2017)

Din fericire, numai vești bune de la Nineta. Toata lumea e bine, sănătoasă. Avem nevoie în continuare de ajutorul vostru, așa că, cine poate dona, o poate face în contul de mai jos:

RO33INGB0000999900824623 deschis pe numele Popa Radu Adrian la ING Bank

“NOUTĂȚI de la Creșa de Pisoi

Suntem mari de 27 zile ?
Suntem bine și pufoși.
Fără a fi intenția mea, puiuții au descoperit ieri castronelul cu bobițe de pui. Cum foamea era mare și Zuza mânca cu poftă, au făcut și ei la fel ???
Am renunțat la apărătoarea de carton. Am reamenajat spațiul lor ca să descopere și să se simtă liberi.
Am zis doar că suntem mari ?

Cremuim în continuare pentru hidratarea burticilor fără blăniță, Doamne ajută că merg bine și nu mai au probleme. Terminăm siropul de imunitate picaturi și rămânem doar cu lăpticul.
Căldura nu le lipsește, eu stând la parter am camera mai răcoroasă, așa că nu am renunțat la calorifer și păturica electrică. Le mențin 26 grade în cameră aerisind periodic.
Pisica mea mare se imprietenește cu ei și e urmarită de toată trupa ?
Consumăm laptele, scutecelele , baiță la două zile sau la urgență, când se trezesc manjiți cum nu mă aștept.
Sunt haioși, jucăuși și cuminței.
Veți vedea în poze ce AM REUȘIT ÎMPREUNĂ ?
Mă înclin și VĂ MULȚUMESC ?
Dacă sunteți alături de mine până vor fi adoptați , reușita acestei misiuni va fi de neuitat.
Aș vrea să strâng banuți pentru prima lor deparazitare, când fac 500 de grame, ca să nu avem emoții de paraziți.
În rest…toate sunt bune.
Mulțumesc din nou tuturor celor implicați în acest caz.
Chiar vă mulțumesc, sincer”

Dacă doriți să urmăriți cum au evoluat mogâldețele de care are grijă Nineta puteți intra pe pagina noastră de Facebook.

Cultură felinăPoveștile "Pisici pe creier"

Răutatea și prostia umane în cea mai pură formă

În urmă cu două luni scriam această postare. Recitind-o mă mir că am avut răbdare să o scriu. Puteți să vă aruncați și voi ochii pe ea.  Spoiler alert! Toți puișorii sunt bine: patru sunt adoptați și fericiți, doi încă sunt la noi, în căutare de familii. Enjoy, ca să zic așa, deși nu e cea mai fericită alegere de cuvinte…

“În urmă cu o oră și ceva ne-am încheiat și noi ziua. O zi cum nu cred că am mai avut până acum, în care a trebuit să ne contrăm cu oameni răi, proști și needucați. Vecinii noștri.

De fiecare dată încercăm să vedem partea cumva amuzantă a lucrurilor, acolo unde se poate (vezi postarea cu hrănirea pisicilor străzii), dar acum simțim că s-a ajuns prea departe.

Vorbim aici de cazul clasic “nu ne pasă de pisoii din subsol, faceți ce vreți cu ei, dar faceți repede, că nu-i mai suportăm, că ne umplu subsolul de purici”.

Da, este vorba de minunile pe care vi le-am arătat mai sus și de care vă tot vorbim de trei săptămani, cele din subsolul nostru (de când s-au născut și avem grija de ei).

Va fi o postare mai lunga așa că…răbdare.

Stăm într-un bloc relativ civilizat, în care, însă, lumea are două mari probleme: nu salută și nu suportă pisicile, se pare. De salutat, nu prea ne-a salutat nimeni de doi ani, de când ne-am mutat aici. De urât pisicile am aflat de cam trei săptămâni, de când a născut (cine știe pentru a câta oară – cinci pisoi am dat noi spre adopție vara trecută) pisica de la scară.

Legat de a doua problemă, oamenii au început să ne bage foarte mult în seamă în ultima vreme, gen suflat în ceafă de fiecare dată când ieșim afară și transformat în “ăia de la etajul X, care hrănesc pisicile”. No problem, avem pielea groasă pentru cine merită un astfel de tratament.

Ideea e că acum o săptamână și ceva am stabilit împreună cu “mai marii blocului” – adica doi domni deloc respectabili, care stau și meșteresc chestii prin subsol și lasă în urma lor cutii de bere – că vom lua pisica cu puii din subsol. Pe ei să-i dăm spre adopție, pe ea să o castrăm și ulterior să o dăm spre adopție (dacă vom reuși să o domesticim). Dar partea lor de înțelegere era să lase gura de aerisire descoperită pentru două săptămâni, pentru a putea prinde pisica în subsol cu o cușcă-capcană.

Problema e că unii oameni uită ce este aia o înțelegere verbală și astăzi, pe la prânz, când am coborât să dau de mâncare pisicii de la subsol, am observat că gura de aerisire prin care pisica intra la pisoii ei și pe care o folosea să mai iasă afară, era inchisă.

Am sperat că pisica a rămas în subsol, cu puii, ceea ce nu ar fi afectat prea mult planul nostru. Din păcate, nu a fost așa. Pisica era afară.

Am aflat de la cei doi “mai mari ai blocului”, care stăteau la balcoanele lor și admirau priveliștea din spatele blocului, adică pe mine dându-mă cu capul de ceasul morții, că au închis gura de aerisire de dimineață. Deci, la un calcul simplu, pisoii nu mai fuseseră hraniți de 5-6 ore.

După lungi parlamentari cu ei (ca să aveți o imagine mai clară a situației, unul stătea pe balcon la etajul 1, celălalt la etajul 3 iar eu la scară) mi-au spus pe scurt, că ei nu vor purici, că preferă să apară șobolanii, că au ei grijă de ei și că să iau o dată puii și pisica și să-i duc de aici. UNDE?, v-ati întreba. Ei bine, și citez aici: “La centrele alea de pisici. Nu mă interesează, nu știu, nu e treaba mea”.

Surprinzător, în primul rând pentru mine, nu am înjurat deloc și le-am vorbit doar la persoana a doua, pronume de politețe. Nu știu de ce, probabil mi-a pus ceva în mâncare prietena mea, pentru că, de drogat, nu mă droghez.

Asta deși am fost amenințat că mi se vor rupe picioarele. Asta e partea amunzantă a poveștii. Recunosc, am râs când am auzit asta. Dar eram preocupat de ăia mici și după ce i-am cerut stimabilului domn să repete amenințarea după ce deschid camera de la telefon (fapt care l-a făcut să devina mai puțin contondent în exprimare) am trecut la fapte.

Am luat imediat decizia de a lua puii de acolo, pentru că oamenii erau foarte hotărâți în decizia lor de a nu mai deschide gura de aerisire ca să intre mama la pui și discuțiile nu mai aveau niciun rost.

Am fost cu ei la Praxis Vetlife unde OAMENII de acolo au tratat acești pui ca pe minunile care sunt. Doi dintre ei aveau câte o problemuță, în sensul că nu li se deschidea câte un ochi, erau lipiți. Dar, stați liniștiți, nu e nimic grav. Picături și injecții și mâine vor fi bine.

Problema e că mama lor a rămas afară și păzește gura de aerisire în speranța că își va revedea puii. Nu știm cum stă treaba cu suflețelele animalelor, nu suntem specialiști în psihologia lor, dar e clar că bine nu se simte.

Paranteza: pisica asta e o mamă-eroină!! Anul trecut a născut cinci pisoi între plăcile de termo-iziloare din spatele blocului și toți au fost sănătoși. Asta, deși au fost câteva zile în care e plouat mai ceva ca la potopul lui Noe. Și pe ăștia mici i-a crescut foarte frumos, au burticile ca niste cimpoaie.

Am încercat să o prindem în această seară, dar am avut ghinion. Chiar dacă a intrat în cușcă, a speriat-o un motan de la bloc, concubinul ei, și nu am reusit să o prindem. Oricum, nu ne vom lăsa până o prindem și o sterilizam și poate, cine știe, să-i găsim și o familie așa cum merită!

Așadar, pisoii sunt la noi. Le-am dat pate cu seringa, le vom rezolva problemele de la ochi și îi vom pregăti pentru adopție. Vom încerca să o prindem și pe mamă și să o castrăm, e deja safe să facem acest lucru pentru că pisoii au aproape o luna și oricum i-ar fi înțărcat zielele astea.

Nici nu știu ce să zic…să dați share, să nu dați… Din păcate, asta e România în care trăim și, pentru a schimba lucrurile, trebuie să îi sancționăm pe acești oameni mici, needucați și fără urmă de bun simț, de fiecare dată când putem.

Măgaria și nesimțirea prosperă pentru că sunt mai VOCALE și pentru că oamenii de bun simț nu reacționează și nu sancționează astfel de comportamente.

Noi am început să reacționăm.

Noapte buna, oameni buni!”

Adopții pisiciJurnal de bord "Pisici pe creier"

VIDEO – Jurnal de bord “Pisici pe creier” (22.05.2017): “Duracelli” în acțiune :)

Ieri am vizitat-o pe Moby Dick și ai ei puișori. Sunt niste senzații. Niște “duracelli” veritabili. Nu stau locului…deloc. Știti de ce? Pentru că vor acasă 🙂 Dacă vă face vreunul cu ochiul, dați-ne un telefon. 0724408349.

Ea este slabă și slăbită. Au supt-o drăcoveniile de lapte și de energie.

Dar tot frumoasă e. Apare foarte puțin în videoclip, dar promitem să revenim cu poze.

Îi căutăm casă în continuare.

 

Viața cu pisici pe creierViața la zooVideo

VIDEO – Când stăpânii nu-s acasă, joacă Milito pe masă :)

În week-end am fost plecați de acasă, așa că Milito s-a pus…pe treabă. Prietenul nostru, care a venit să verifice “bestiile” l-a prins în flagrant. Și nici măcar nu i-a fost rușine bestiuței. S-a desfășurat fără nicio jenă. Ca și cum ar fi fost la el acasa. Mă rog…

 

Adopții pisiciAnunțuri adopțiePoveștile "Pisici pe creier"

AVEM NEVOIE DE ADOPȚIE SAU CAZARE TEMPORARĂ PENTRU MOBY DICK!

V-o mai aduceți aminte pe Moby-Dick? Este o pisicuță-eroină.

 Aici anunțam cum am prins-o, pe 1 aprilie.  Aici anunțam cum a născut, pe 9 aprilie. Iar aici arătam că toata lumea este bine și sănătoasă.

Timpul a trecut, Moby Dick și cei 8 (da, ați citit bine 8!!) pisoi au stat în cazare la Praxis Vetlife, însă nu-i mai putem ține acolo.

Moby Dick are nevoie de spațiu, măcar o cameră, dacă nu un apartament în care să-și reia “ocupațiile” de pisică alintată ce este.

Și-a făcut treaba de mama, și încî foarte bine!, cu ajutorul OAMENILOR de la Praxis. A slăbit foarte mult după ce a scăpat de “balastul” de 8 nebunatici și după ce i-a hrănit și i-a ajutat sa crească (by the way, când am prins-o și am dus-o la Praxis chiar era cât o balenuță. Era atât de mare încât am crezut că e însărcinată cu căței, nu cu pisici ). Acum are nevoie de adopție sau măcar cazare temporară, până la adopție.

De aceea apelăm la voi, să dați share sau poate chiar să o primiți în casa și în inimile voastre.

Moby Dick e o dulce. Se alintă, este blândă, este o pisică nemaipomenită. Probabil metis de norvegiană de pădure, are o coada atât de stufoasă încât poți să o folosești să ștergi praful cu ea (ceea ce nu vă recomandăm )

Puii vor fi și ei disponibili pentru adopție în câteva zile. Unii dintre ei sunt deja rezervați, mai precis trei, cei doi portocalii și un băiețel tigrat.

Mama va fi sterilizată într-o lună jumatate, două, cu ajutorul nostru, dar până atunci are nevoie de o familie iubitoare, care sa o hrănească cu mancare bună și multă dragoste.

Moby Dick vă așteaptă să o adoptați sau să o ajutați să-și găsească familie.

 
 
 
 
Poveștile "Pisici pe creier"Viața cu pisici pe creier

Pipi-caca Barcelona. În taxi!

Ni s-a întâmplat la început de martie, în acest an, dar merită bagată și pe blog. Așa, just as a reminder a ce înseamnă să ai pisici pe creier…și să te comporți ca atare… The story goes like this: “Probabil că titlul este cat se poate de self-explained, dar… o sa scriu cateva randuri.

Am fost interpelat sa ajut o pisicuta gestanta, gata sa nasca, care a fost preluata de o doamna mai in varsta, nu intru in detalii.

Fiind un caz la limita, am mai tras o data oxigen in piept (care ramasese fara acest gaz pretios pentru intretinerea vietii, dupa cele 24 de ore petrecute alaturi de cei 6 mici draci de 10 zile, care trebuiau hraniti cu biberonul si/sau seringa, daca poti) si m-am dus catre pick-up point.

Pisicuta, foarte speriata, stresata, the hole nine yards

(more…)

Viața cu pisici pe creierViața la zooVideo

VIDEO – We are in a relax state of mind :)

Babunii sunt ocupați.  Se relaxează. Ce altceva ar putea face… Doar sunt…ocupați. Tot timpul. Să se relaxeze… Mda…Puteți vedea…

 

DonațiiOameni cu pisici pe creier

Jurnalul Ninetei (14.05.2017) – Update 3

Săptămâna trecută am inaugurat rubrica “Jurnalul Ninetei”. Asta se întâmpla pe pagina noastră de Facebook. Acum am adus-o și pe blog.

Pe scurt, este vorba de lupta pe care o duce o doamnă minunată pentru a ține in viață niște suflețele nevinovate. Puteți urmări povestea, încă de la început pe pagina de Facebook, aici o spunem oarecum din mers.

Puiuții sunt bine și încep să se întremeze. Fiecare zi în care rămân în viață este o luptă câștigată. Sunt încă mici și corpurile lor firave sunt sensibile la orice. (more…)