Poveștile "Pisici pe creier"
Am dat spre adopție ultima puiuță a lui Moby Dick. Au fost 5 fetițe și trei băieți. Suntem bucuroși să vă anunțăm că toți au ajuns bine-mersi la noile lor căsuțe.
Dintre toți pisoiașii lui Moby Dick pe care i-am dat spre adopție, ea a fost cea mai bătăioasă. Și la propriu, și la figurat.
A țipat în taxi până ne-a spart timpanele și mie, și taximetristului. A trebuit să o țin de gât (așa cum își ține pisica puiuții în gură) TOT DRUMUL. M-am simțit ca și cum aș fi dus-o la taiere…
La un moment dat, în drum spre noua căsuță, de la cât de tare țipa, s-a uitat ciudat la noi un motociclist care a oprit lângă noi, la semafor.
După aproape o oră de traversat Bucureștiul de la un capăt la altul la oră de vârf – probabil una dintre cele mai lungi ore din viața mea – am ajuns la destinație. Am mers cu domnișoara care va fi noua ei stăpână (sau sclavă – vom vedea 🙂 la veterinar, i s-a făcut deparazitarea internă și apoi am ajuns acasă.
Ce s-a întâmplat acolo vedeți în videoclipul de mai jos:
Pe scurt, așteptăm să vedem dacă “rusoaica” domnișoarei o va accepta pe “nordica noastră”. Știm că rușii i-au invadat pe finlandezi în Al Doilea Război Mondial, dar ea e norvegiană. De pădure. Sooo, fingers crossed.
