Poveștile "Pisici pe creier"
Pe Leuțu l-am primit duminică seară în casa noastră.
Am fost contactați vineri de o doamnă care ne-a semnalizat cazul. Era vorba de un pisoiaș abandonat la marginea Bucureștiului, lângă o hală. Inițial nu aveam de gând să-l luăm în casă pentru că oricum suntem suprapopulați, dar faptul că era proaspăt apărut în zonă și că e destul de mic (în jur de 4 luni) ne-a făcut să ne decidem pe loc să îl găzuim noi până la adopție.
Doamna care ne-a semnalizat cazul la ținut la dumneaei în casă două nopți (lucru care e posibil să fi făcut diferența între viață și moarte pentru micuț. Sau dacă nu moarte, oricum complicații grave).
Așadar, duminică seară, Leuțu a ajuns la noi. Am observat încă de la început că avea niște purici care zburdau fericiți pe el, dar asta nu mai e de mult ceva alarmant pentru noi și am observat că avea urechile murdare – râie auriculară.
La o analiză mai atentă am observat că are și o zgaibă. Am zis să mergem cu el la veterinar a doua zi, just in case, nu părea ceva grav.
Nu ne-am panicat prea tare și am pus anunțul de adopție. La ședința foto a făcut senzație. He’s a natural 😛 Puteți vedea…
Am ajuns cu el la Praxis Vetlife. S-a confirmat că are râie auriculară, dar ceea ce m-a frapat este ce am descoperit când l-am ras pe lăbuțe să vedem ce se ascunde sub zgaibă. O dată îndepărtată zgaiba, a apărut puroiul și după curățarea rănii am observat că aceasta este mult mai adâncă decât mă așteptam. Nu sunt veterinar, dar am văzut câteva pisicuțe amărâte la viața mea și sub zgăibuța aia nu mă așteptam să fie o rană atât de adâncă.
Cât de adâncă? “Hai că nu a ajuns la os” – de adâncă (ce am scris între ghilimele a fost observația uneia dintre doamnele medic veterinar care s-a ocupat de el).
De asemenea, are răni și la cealaltă lăbuță.
Ambele sunt bandajate în momentul de față.
Cea din spate este bandajată pentru că acolo are pusă branula.
Este un fel de Robocop sau RoboCat, cum a remarcat doamna doctor :), cu trei din patru lăbuțe bandajate. De aici, și mersul ciudat. Mă rog, important e că poate merge, la început i-a fost mai greu 🙂
În taxi, de exemplu, nu era așa sprințar. Nici măcar muzica lui Smiley nu a reușit să-l binedispună :))
În fine, pentru că e târziu și mi se închid ochii: de râie va scăpa în aproximativ două săptămâni, cu tratamentul de rigoare. De purici vedem când va scăpa, pentru că nu-l putem deparazita, din moment ce abia a fost deparazitat, iar de răni va scăpa în câteva zile, dacă va răspunde la tratament. Să sperăm că se va întâmpla asta.
So, be well, Leuțu. Și încă ceva, are și un posibil adoptator 🙂
