Dragostea unui animal de companie nu e de rasă. Este pur și simplu…dragoste

Aseară am mai preluat încă doi puiuți de aproximativ o lună și jumătate. Este vorba de doi puiuți găsiți de prietena mea pe 21 iunie. Norocul a făcut să le găsim o mămică surogat în aceeași zi.

O domnișoară care salvase o pisicuță gestantă de pe stradă s-a oferit să-i ia și pe piticii noștri. Îi mulțumim din tot sufletul pentru ajuorul acordat! Faptul că a putut să-i preia pe cele două piticanii de numai câteva zile a fost ca o adevărată gură de oxigen pentru noi.

Coincidența a făcut ca pisicuța salvata de dumneaei de pe stradă să nască exact atunci, în acea zi, la ora la care am postat noi mesajul. Frumoasa mămică a făcut 3 pui așa că nu i-a fost foarte greu să mai adopte încă doi.

I-a crescut pe toți cinci exemplar, ajutată fiind și de domnișoara care a salvat-o de pe stradă. 3 dintre pui au fost adoptați, doi au ajuns la noi (cei din poza de mai jos) și sunt disponibili pentru adopție iar mama va trebui pusă un pic pe picioare (pentru că este slăbită după sarcină) înainte de a fi castrată și dată spre adopție la rândul ei.

Așa că am ajuns la frumosul număr de 21 de pisicuțe de toate vârstele avute în casă. Dintre acestea 4 sunt ale noastre, 5 sunt găsite de noi pe stradă, restul de 12 sunt preluate.

Alaltăieri am preluat-o pe Maja și pe trei dintre puiuții ei. Și ei sunt disponibili pentru adopție.

Și în cazul lor am avut parte de ajutor. Au fost ținuți în foster de o domnișoara senzațională, care s-a îngrjit ca Maja să-și poată crește puii și, mai mult decât atât, să mai adopte încă doi (Maja a născut 4 pui – unul dintre puii ei și cei di adoptați de ea ulterior și-au găsut familii).

Viața cu pisici pe creier este…interesantă cu 21 de pisici în casă. Și destul de grea din punct de vedere logistic. Pe Maja și puiuții ei am pus-o în baia mare. În baia mică ținem alți 3 pui. Pe ultimii doi preluați îi ținem într-o cușcă suficient de mare pentru ei, în care să încapă și o litieră, un bol de mâcare uscată și un bol de apă. Gogoșica – vă mai aduceți aminte de ea? – este singură, în dormitor. Gogoșica nu se suportă cu nimeni, din păcate…dar adoră prezența noastră și ne întâmpină mereu cu cozonăcei și tors la foc automat. Restul pot umbla brambura prin casa 🙂

Tuturor le dăm drumul prin casă, pe rând, în așa fel încât no-cat-land să nu se aglomereze prea tare și să nu apară conflicte.

La toate acestea adăugăm că Barceloneta trebuie hrănită doar cu hrană gastro, altfel face caca nasol, nasol de tot. Știți doar că ea e specialistă în pipi-caca 🙂

Dacă nu v-ați plictisit și ați avut răbdare să citiți până aici iată la ceea ce voiam să ajung: duminică seară am primit un mesaj de la o doamnă care găsise o pisicuță pe stradă. Era un metis de snow-shoe sau ceva apropiat. Este vorba de această pisicuță. O frumusețe! Pentru că doamna pleca din București am hotărât să o preluăm noi, convinși fiind că îi vom găsi adoptatori a doua zi. Așa că am postat-o pe pagina noastră de facebook și…cererile pentru ea au început să curgă! În total, vreo 30…plus/minus una. Am făcut casting și am hotărât să o dăm acestui cuplu.

Revenim: 30 de cereri! 30!Pentru o singură pisicuță! Ni s-a mai întâmplat cu un singur pisoi, dintre cei peste o sută pe care i-am dat până acum spre adopție. El arată așa acum…

 

Merlin este numele dat de noi.

Vedeți dvs, puși în fața acestei situații, ne dăm seama că nu ieșim la vopsea. Pentru o pisicuță am primit peste 30 de cereri într-o zi în timp ce pentru cele 17 pe care le avem disponibile pentru adopție am primit 30 de cereri într-o lună. Poate… Adică aproape două cereri per pisicuță.

Mulți dintre cei care ne-au sunat ne-au spus ca “pur și simplu își doresc o pisicuță, nu contează dacă e de rasă sau nu”. Și totuși, niciunul dintre ei nu ne-a sunat pentru vreuna dintre celelalte 17 pisicuțe pe care le avem de dat spre adopție. Cine știe, poate o vor face.

Până atunci vreau să spun atât: Cioara spune că puiul ei este cel mai frumos. Aplicat la subiectul despre care discutăm – nu frumusețea fizică este calitatea de bază a unui animal de companie, ci felul în care te iubește și se atașează de tine. Ori asta depinde de felul în care înțelegi să ai grija de el.

Chiorâslacu’, de exemplu, s-a născut cu rinotraheită. Mai vede cu jumătate de ochi. Pe celălalt a trebuit să i-l scoatem. Și totuși, este unul dintre cei mai drăgăstoși pisoiași care ne-au trecut pragul. Vine și doarme lipit de noi când ne ia somnul pe canapea și se ține ca un cățel de noi, prin casă. Așa cum spuneam în titlu, dragostea unui animal de companie nu e de rasă. Este pur și simplu…dragoste.

Iată ce fericit și relaxat era aseară, imediat după ce i-am scos firele de la operație, după două săptămâni de stat cu guler la gât.