Ni s-a întâmplat la început de martie, în acest an, dar merită bagată și pe blog. Așa, just as a reminder a ce înseamnă să ai pisici pe creier…și să te comporți ca atare… The story goes like this: “Probabil că titlul este cat se poate de self-explained, dar… o sa scriu cateva randuri.
Am fost interpelat sa ajut o pisicuta gestanta, gata sa nasca, care a fost preluata de o doamna mai in varsta, nu intru in detalii.
Fiind un caz la limita, am mai tras o data oxigen in piept (care ramasese fara acest gaz pretios pentru intretinerea vietii, dupa cele 24 de ore petrecute alaturi de cei 6 mici draci de 10 zile, care trebuiau hraniti cu biberonul si/sau seringa, daca poti) si m-am dus catre pick-up point.
Pisicuta, foarte speriata, stresata, the hole nine yards
, a fost prinsa abia dupa ce a venit o doamna veterinar si a “manuit-o” cum trebuie, la fata locului. Taxiul ma astepta jos, alea alea, omul destul de rabdator (un taximetrist cu totul si cu totul atipic pentru meseria pe care o practica).
Mi-a spus doamna de la care am preluat-o ca “nu a facut nimic la litiera, din cauza stresului”, lucru care, in mod ciudat, a trecut pe langa mine mai repede si neobservat decat un glont silentios pe langa ceafa. Mda…
Si ne-am pus in masina, si am inceput sa povestesc taximetristului (interesat la un mod cat se poate de ne-fals) ce lucru nobil fac eu, ca iau pisici de pe strada, le ingrijesc, catrez, unde e cazul, si le dau spre adoptie.
Super frumos…
Si, cand imi era lumea mai draga, vad ca mititica incerca sa faca o gaura in transportor. M-a lovit mai puternic decat golul primit de echipa favorita in minutul 95 al unei finale de Liga Campionilor! Si nu, nu ma refer la miros, ci la feeling. Feeling-ul ca urma sa se intample. Sa faca…cacatza. Stati linistiti, mirosul, o, Doamne, mirosuuul! – ala ne-a lovit mai apoi. Pe amandoi. Si pe mine, si pe taximetrist!
Imi imaginam deja cum imi voi lua un sut in fund si voi ramane pe strada, nevoit sa fac comanda la un alt taxi si sa mentionez acolo, la detalii “cu pisica proaspat rahatzita, in transportor”. Ce s-ar mai fi ingramadit lumeaaa!
Dar, minune! Omul a avut o reactie extraordinara, a deschis geamurile, s-a minunat ca rahatul de pisica nu miroase a Channel 5 si i-a dat gaz, scuze, benzina, ca sa va scot din spectrul mirosului.
Probabil ca l-am gasit pe singurul taximetrist din Bucuresti care ar face asta (si, ca sa ma credeti, am atasat si poza cu comanda si numele domnului, ca merita sa-i fac reclama).
Asa, si pentru ca titlul e “PIPI-caca Barcelona, in taxi“, exact cand imi spuneam in gand “ce bine ca a facut un caca relativ tare si nu sta in el”, pac-curba, pac-s-a trantit in el, in rahat, pac-in trei secunde si pipi! Cock-tail! Superb!
Am ajuns, in cele din urma in foster-ul unde a ramas minunea (care, by the way, e o super pisica, si frumoasa, si blada) si asteptam sa nasca zilele astea. Sa speram ca se va linisti, dupa stresul prin care a trecut, si va da nastere unor pui frumosi si sanatosi. O sa va tinem la curent cu totul”.
PS: Barceloneta încă este la noi. Este încă puțin speriată, pentru că, de atunci a mai trecut prin câteva aventuri. A avortat, a urmat tratamente pentru că a fost tare răcită și încă are probleme în a se înțelege cu alte pisici, deși ea încearcă să interacționeze cum știe mai bine 🙂 De obicei, interacțiunile se termină cu alergarea și crăunirea adversarului 🙂 În rest, este foarte prietenoasă cu oamenii și dornică de afecțiune.
Iat-o în pozele următoare.
Comments(02)