Pe Leuțu l-am primit duminică seară în casa noastră.

Am fost contactați vineri de o doamnă care ne-a semnalizat cazul. Era vorba de un pisoiaș abandonat la marginea Bucureștiului, lângă o hală. Inițial nu aveam de gând să-l luăm în casă pentru că oricum suntem suprapopulați, dar faptul că era proaspăt apărut în zonă și că e destul de mic (în jur de 4 luni) ne-a făcut să ne decidem pe loc să îl găzuim noi până la adopție.

Doamna care ne-a semnalizat cazul la ținut la dumneaei în casă două nopți (lucru care e posibil să fi făcut diferența între viață și moarte pentru micuț. Sau dacă nu moarte, oricum complicații grave).

Așadar, duminică seară, Leuțu a ajuns la noi. Am observat încă de la început că avea niște purici care zburdau fericiți pe el, dar asta nu mai e de mult ceva alarmant pentru noi și am observat că avea urechile murdare –  râie auriculară.

La o analiză mai atentă am observat că are și o zgaibă. Am zis să mergem cu el la veterinar a doua zi, just in case, nu părea ceva grav.

Nu ne-am panicat prea tare și am pus anunțul de adopție. La ședința foto a făcut senzație. He’s a natural 😛 Puteți vedea…

 

Am ajuns cu el la Praxis Vetlife. S-a confirmat că are râie auriculară, dar ceea ce m-a frapat este ce am descoperit când l-am ras pe lăbuțe să vedem ce se ascunde sub zgaibă. O dată îndepărtată zgaiba, a apărut puroiul și după curățarea rănii am observat că aceasta este mult mai adâncă decât mă așteptam. Nu sunt veterinar, dar am văzut câteva pisicuțe amărâte la viața mea și sub zgăibuța aia nu mă așteptam să fie o rană atât de adâncă.

Cât de adâncă? “Hai că nu a ajuns la os” – de adâncă (ce am scris între ghilimele a fost observația uneia dintre doamnele medic veterinar care s-a ocupat de el).

De asemenea, are răni și la cealaltă lăbuță.

Ambele sunt bandajate în momentul de față.

 

Cea din spate este bandajată pentru că acolo are pusă branula.

Este un fel de Robocop sau RoboCat, cum a remarcat doamna doctor :), cu trei din patru lăbuțe bandajate. De aici, și mersul ciudat. Mă rog, important e că poate merge, la început i-a fost mai greu 🙂

 

În taxi, de exemplu, nu era așa sprințar. Nici măcar muzica lui Smiley nu a reușit să-l binedispună :))

 

 

În fine, pentru că e târziu și mi se închid ochii: de râie va scăpa în aproximativ două săptămâni, cu tratamentul de rigoare. De purici vedem când va scăpa, pentru că nu-l putem deparazita, din moment ce abia a fost deparazitat, iar de răni va scăpa în câteva zile, dacă va răspunde la tratament. Să sperăm că se va întâmpla asta.

So, be well, Leuțu. Și încă ceva, are și un posibil adoptator 🙂

Am dat peste știrea asta în urmă cu câteva zile. Probabil o știți. Mintea creață stoarsă din creierul cât nuca al unui primar din Focșani s-a gândit să treacă la întreținere animalele de companie. De unde să mai scoată și săracul stat român bani…?

Am fost scandalizat la început, săracele animale nu consumă aproape nimic. Apoi am început să mă uit prin pozele și filmulețele pe care le am cu Milito, Zanetti și Haruki, precum și cu “oaspeții” care ne-au trecut prin casă și am început să îi dau dreptate primarului din Focșani. Ăștia chiar fac pagubă! Dacă nu mă credeți, puteți vedea…

Iată-l pe Zanetti când era mic și a tras apa de la toaletă. Cu tot cu el înăuntru. Bine că eram în zonă…

Desigur, trebuie trecuți la întreținere și pentru că fac foarte mult gunoi. E drept, că se oferă să-l și ducă câteoadată. Mă rog, mai mult când erau mici. Noi nu-i lăsăm, însă. Ne e frică să nu se arunce ei la tomberon

Curent consumă cu nemiluita. Stau tot timpul pe calculator în căutare de noi tâmpenii pe care să le facă ca să ne scoată din sărite…

 

Tot pe calculator le place să se uite și la meciuri. Ce poate fi mai frumos decât să stai tolănit în pat și să te uiți la un meci de Champions League?

Normal că fotbalul tot la televizor se vede cel mai bine. Zanetti și Milito știu asta.

Păcat că Zanetti și Milito țin cu Inter. Inevitabil fac fețele astea după multe meciuri.

Da, băieți, am încasat-o din nou 😉

La aerul condiționat ce mai economisim bani:

 

În concluzie, primărașul de Focșani are dreptate. Dracii ăștia chiar trebuie trecuți la întreținere. Rad tot! Curent, apă, gunoi. Dar cel mai important, fac parte din familia noastră 🙂

Mâine revin cu partea a doua. Alte motive pentru care lighioanele trebuie să fie trecute la întreținere.

M-am gândit să fac postarea asta în week-end și nu în timpul săptămânii pentru că nimeni nu merită să înceapă sau să continue săptămâna având în cap un astfel de subiect.

Dar, poate, cine știe, în timp ce beți o cafeluță pe canapeaua din living sau după ce v-ați întors de la Wonder Woman, filmul care a întrecut Matrixul în prima săptămână, în box-office, bă, Matrixul!!!, poate atunci veți vedea postarea asta cu ochi mai buni și un pic mai relaxat.

Este un apel la…normalitate, zic eu.

PROBLEMA

Și cum fiecare postare mai “cu greutate” pe care o facem este, de obicei, declanșată de o situație concretă, iată situația care a declanșat această postare.

Noi, în momentul de față, avem în casă 15 pisici: Zanetti, Milito, Haruki și Sălbatica (ei sunt ai noștri). Chiorâslacu’ și Zanețica, cei doi frați cu probleme la ochi, Bolt, motănelul negru de aproximativ un an, care e cam speriat, dar nu salbatic, Barceloneta, Gogoșica, cei doi Neghiniți, Rainy, încă o pitică, de nici două luni, proaspăt colectată de pe stradă, ultima “subsolistă” și ultima fetiță a lui Moby Dick, care ne-a fost întoarsă pentru că “rusoaica” domnișoarei care o luase o bătea foarte tare și domnișoara s-a speriat pentru siguranța piticei. Paranteză: Ne puteți suna la 0724408349 dacă doriți să adoptți vreunul dintre ei.

Ieri, adică vineri, 16.06.2017 am primit două cereri de ajutor. Una legată de cinci pui de pisică , de o lună, abandonați într-o cutie; cealaltă, legată de alți 4 pui de aproximativ 3 luni, scoși de o doamnă dintr-un canal, duși într-un foster la cineva într-un garaj, care nu mai pot fi ținuți acolo.

Un lucru e clar, noi nu mai avem cum să băgăm pisici în casă. Pur și simplu nu mai avem cum. E complicat să ai grija de 15 pisici și fizic și psihic. Mai ales că de un an nu am avut nicio zi în care să avem mai puțin de 7 pisici în casă, deci, în permanență 3 outsidere.

O POSIBILĂ SOLUȚIE

Noi promovăm zilnic câteva cazuri de pisici abandonate pe pagina noastră de facebook. Unele dintre ele își găsesc căsuțe ca urmare a promovării noastre. Altele nu sunt atât de norocoase, însă noi continuăm să le promovăm (în măsura în care cei care se ocupă de ele continuă să țină legătura cu noi) până când și ele vor avea parte de același deznodământ fericit.

Am ales să facem asta pentru că așa ni s-a părut normal, să ajutăm cât și cum putem tot ce înseamnă pisicuțe care au nevoie de ajutorul nostru. Și ne descurcăm destul de bine. Așa cum spuneam și într-o postare pe blog, zilele trecute, 7-8 pisici din 10 promoate de noi îi găsesc căsuțe. Este o estimare “ochiometrică”, eposibil să fie 7-8, e posibil să fie 6…

Dar, iată că ne lovim și de situații cum este cea de ieri, în care nu putem să facem altceva, decât să le promovăm pe paginia noastră de facebook. Iar unele cazuri sunt destul de urgente. Așa că ne-am gândit…Cum am putea ajuta și mai mult această cauză a salvatorilor de pisicuțe? Iată o posibilă soluție. Ce s-ar întâmpla dacă din cei 13.000 de prieteni ai paginii 20 ar putea să ia câte un pisic în foster/cazare temporară?

E vorba de 0,17% dintre oamenii care au dat like la această pagină.

CE PRESUPUNE ACEST LUCRU?

S-ar putea să vi se pară complicat, dar aveți un pic de răbdare și citiți mai departe.

Gândiți-vă că cel ce vă face propunerea asta, adică unul dintre fondatorii paginii, în urmă cu doi ani și un pic nu avea nimic de-a face cu pisicile (despre asta voi vorbi pe larg într-o altă postare). Și acum am ajuns, după doi ani și un pic, să iau de pe stradă și să dau spre adopție peste 60 de pisici. Și să ajut la adoptarea altor sute de pisici, prin distribuirea cazurilor lor pe pagina noastră.

Nu este așa complicat să ai grijă de un pisic, precum ar putea părea la prima vedere. Faptul că sunteți plecat de acasă mult timp, să zicem 8-12 ore pe zi, nu afectează calitatea vieții pisicii, atât timp cât are parte de hrană după posibilități, apă și un loc unde să doarmă. Pisicile nu sunt așa “needy” precum sunt câinii și nici nu necesită atât de multă atenție, dar pot oferi la fel de multă dragoste.

În plus, gândiți-vă, le e mai bine afară, pe stradă, printre mașini, printre alte pisici, unele sălbăticite, printre oameni idioți, care își fac un scop din a răni animalele sau pur și simplu expuse la boli și intemperiile naturii?

CÂT TE COSTĂ PE LUNĂ SĂ AI GRIJĂ DE O PISICĂ?

Vă voi face un plan pe produsele folosite de noi, dar există produse mai ieftine pe piață, care pot asigura o viață foarte ok unei pisici aflate în foster. Mâncarea uscată costă între 15 și 35 de lei kg. Chiar nu știu câtă mâncare uscată consumă o pisică pe lună, pentru că…nu am avut niciodată doar o pisică în casă, dar prespun că mai mult de două kilograme nu are cum, mai ales dacă vorbim despre pui.

Mâncarea umedă costă între 3 și 5 lei pliculețul și este recomandat să îi dați pisicii dvs de două-trei ori pe săptămână măncare umedă, dacă a trecut de primul an și în fiecare zi cât sunt mici (de două ori pe zi cât sunt pui – un plic sau jumătate de plic la masă și o dată pe zi după 6-7 luni).

Silicatul de pus în litieră costă între 17 și 36 de lei, depinde de produs și cantitate. Pentru o pisică este suficient un sac pe săptămână. Poate ajunge chiar și pentru mai mult timp. Puteți folosi și nisip special, care e mai ieftin.

Ați mai avea nevoie de o litieră, de un vas pentru apă, un vas pentru mâncare uscată și unul pentru mâncare umedă. Cu totul costă până în 30-50 de lei.

Calculele le puteți face singuri, în funcție de posibilități. Cu mențiunea că nu e musai să luați pliculețe de 3 lei sau silicat de 36 de lei. Un pisic în foster are cea mai mare nevoie de un acoperiș deasupra capului și poate sta și cu pliculețe la un leu și nisip la 10 lei sacul (care ajunge mai mult de o săptămână).

Dincolo de bani și de alte probleme, o astfel de experință poate fi una plăcută și vă poate schimba perspectiva asupra lucrurilor.

Cine știe, poate 20 dintre voi chiar vă veți hotărî să încercați o astfel de experiență (dintre cei care nu au făcut asta până acum sau vreți să mai încercați). Iar noi promitem să fim alături de voi cu sfaturi și informații, când veți avea nevoie.

Până una alta Zanetti vă salută. Mă rog, vă salut eu în locul lui, că el doarme dus. E plăcut să scrii când Zanetti doarme dus la capul meu. Vă vedeți într-o ipostază asemănătoare? 😛

 

 

Pe Rainy îl știți. De aici, aici, aici, aici și…aici. Este bine acum și numai bun de adoptat. De vreo două zile Rainy a primit în căsuța sa ultima noastră “achiziție”. Este plină de energie, are țignalul de se aude peste Dunăre și…îl cam bate pe Rainy. În joacă. Sperăm 🙂

Colac peste pupăză, cei doi se înțeleg și dorm mereu îmbrțișați. Deja s-au atașat foarte mult unul de altul 🙂

Asta, chiar dacă imaginile de mai jos nu vin în sprijinul afirmațiilor noastre 🙂 Atenție, urmează imagini cu un puternic impact emoțional.

 

Ambii sunt disponibili pentru adopție. Dacă doriți să adoptați pe unul dintre ei sau pe amândoi puteți să ne sunați la 0724408349. Sperăm să îi vedem în curând la rubrica Adoptați și fericiți.

– Ce faci acolo, Milito?

– Mă ascund.

– Te ascunzi? De cine?

– De nebuna aia de subsolistă. Cică să-i ridic capacul de la “fântâna magică”, să-și pună o dorință. Ce-o fi fumat?

– N-a fumat nimic, că e prea tânără. Are și ea un fix, acum, ce vrei?

– Am luat-o razna! “Fântâna magică! Fântâna magică”, numai asta aud de o săptămână. Mi-a făcut capul calendar!

– Hai, Milito, nu te mai da rotund, că ai și tu fixurile tale.

– Cum ar fi?

– Să bei apă din cadă. Oare nu de asta ai intrat tu acolo? 

– Vezi-ți de ale tale, Adriene. Nu prea ți-a priit mâncarea de aseară :))))

– Dar ție ți-a priit?

– Da.

– Și vrei să ai ce să-ți mai priască?

– …

– Ok. Atunci ai grijă cum vorbești 😉

 

– Ahaaaa…

– Aha, ce?

– De fapt, era o fântână magică?

– Cine? Ce?

– Chestia asta pe care stau eu.

– V-am mai explicat o dată că nu are nimic de-a face cu magia. Din contră, în această “fântână” se fac chestii cât se poate de comune…

– Lasă vrăjeala, Adriene… L-ai dat pe frati-miu ca să-i închizi gura. Se prinsese el de ceva.

– L-am dat pe frati-tu pentru că ave nevoie de o familie care să- acorde mai multă atenție. Nu vezi ce e aici? Mai rău ca la zoo. Fiecare pisicuță are nevoie de atenție, de dragoste. Nu avem cum să ne împărțim între 14 pisici. O să-ți vină și ție rândul să faci subiectul unei postări în rubrica “Adoptați și fericiți”

– Aoleeeeeu! Zici că suntem în comunism aici. Cum îndrăznește careva să se ridice, cum îl execuți.

– Nu te execut, “subsolisto”, îți vreau binele și în ideea asta sper să fii adoptată cât mai repede. Doamne ajută! (pentru detalii, sunați-ne la 0724408349)

– O să-mi pun o dorință la fântâna magica și o să vezi tu că n-o să reușești să mă mătrășești, fraiere.

– Tu crezi că, dacă aș fi avut o fântână magică în casă aș fi stat într-un apartament de trei camere cu 14 pisici? Really? Te credeam mai deșteaptă de atât 😉

– Something’s fishy! Hmmm, fishy… Mi-e foame.

 

Este pentru a doua oară când ni se întâmplă acest lucru.

Și faptul că ni s-a întâmplat ne demonstrează că mai sunt și oameni buni pe pământ și nu se duce chiar totul de râpă. Ce ni s-a întâmplat? Ca cineva să adopte doi pisici de la noi, dar nu deodată, ci la distanță de câteva săptămâni. Și să fie frați. Prima oară ni s-a întâmplat tot cu niște subsoliști, tot de aici de la noi, culmea, de la aceeși pisică. Dar despre asta, într-o altă postare.

Paranteză tristă: Din păcate Dana Diaconescu a blocat un astfel de demers, prin faptul că ne-a făcut pierduți 4 pisoi în urmă cu două luni. Și lor le găsisem adoptatori, iar unul dintre cei 4 urma să fie reunit cu fratele său, era vorba de o fetiță.

Trecând peste această amintire tristă, care probabil ne va marca pe viață, vă spunem că Batman, drăcovenia cu care m-am certat în ultimele săptămâni legat de întrebuințarea toaletei și care m-a învățat cum să-mi leg șireturile a plecat la căsuța lui. L-a luat o familie la care am dat-o pe una dintre surorile lui, o tigrată superbă, Kitty, care e deja prințesa de acolo și care îl sâsâie permanent (noi credem că se vor obișnui împreună).

 

Cum a decurs adopția? Uite așa: Mesaj pe Wattsapp:

“Auzi, îl dai pe ăla negru dintre subsoliști?”, “Da”, “Bine, vin să-l iau acum”.

Simplu, nu? Il si cunoasteam pe adoptator, altminteri procesul e muuuult mai complicat. Și a venit. Și l-a luat. Și sperăm să devină Adoptat și fericit.

Sperăm să se adapteze, dar sincer, nu ne facem prea multe griji în această privință, pentru că e un super pisoi. Plin de energie, dar care, atunci când obosește vine și doarme pe tine.

Iată-l aici într-un videoclip de acum câteva săptămâni când era unul dintre personajele principale ale rubricii noastre “Viața la zoo”, parte din Viața cu pisici pe creier, când studia cum poate ajunge ca Zanetti, un săritor cu “prăjina” desăvârșit. Stai liniștit, Batman, you’ll get there 😛

Am dat spre adopție ultima puiuță a lui Moby Dick. Au fost 5 fetițe și trei băieți. Suntem bucuroși să vă anunțăm că toți au ajuns bine-mersi la noile lor căsuțe.

Dintre toți pisoiașii lui Moby Dick pe care i-am dat spre adopție, ea a fost cea mai bătăioasă. Și la propriu, și la figurat.

A țipat în taxi până ne-a spart timpanele și mie, și taximetristului. A trebuit să o țin de gât (așa cum își ține pisica puiuții în gură) TOT DRUMUL. M-am simțit ca și cum aș fi dus-o la taiere…

La un moment dat, în drum spre noua căsuță, de la cât de tare țipa, s-a uitat ciudat la noi un motociclist  care a oprit lângă noi, la semafor.

După aproape o oră de traversat Bucureștiul de la un capăt la altul la oră de vârf – probabil una dintre cele mai lungi ore din viața mea – am ajuns la destinație. Am mers cu domnișoara care va fi noua ei stăpână (sau sclavă – vom vedea 🙂 la veterinar, i s-a făcut deparazitarea internă și apoi am ajuns acasă.

Ce s-a întâmplat acolo vedeți în videoclipul de mai jos:

 

Pe scurt, așteptăm să vedem dacă “rusoaica” domnișoarei o va accepta pe “nordica noastră”. Știm că rușii i-au invadat pe finlandezi în Al Doilea Război Mondial, dar ea e norvegiană. De pădure. Sooo, fingers crossed.

Odată însănătoșit Rainy este ca o rază de soare. Este un pisoiaș vivace, cu chef de joacă, energic. Un pisoiaș normal, “așa cum trebuie” 🙂

Când l-am luat era letergic, pentru că venise după o zi stresantă. A fost găsit la margine unei curți cu câini, epuizat, exact înaite să înceapă ploaia, vineri.

A avut noroc. L-am luat în casă, a doua zi am mers cu el la veterinar și acum e bine.

Ne-a dat ceva emoții. Ne-a vomitat și făcut caca în taxi, dar deja suntem obișnuiți cu asta. Apoi după un “tratament” cu mâncare gastro (pentru că făcea destul de moale), s-a constipat. Am stat toată noaptea cu el și am făcut “dansul căcățului” și până la urmă a dat rezultate demersul nostru: după câteva tentative eșuate șu după ce i-am dat apă cu seringa, baaaam!, a făcut căcâța!

Așa că acum e bine și numai bun de drăgălașit și iubit!

Îl dăm spre adopție la apartament, cu contract, în București! Sunați-ne la 0724 408 349

Și admirați-l…

Numele blogului nostru este Pisici pe creier. Dar ce înseamnă asta? La ce ne-am gândit când am spus asta?

Ei bine, la tot ceea ce presupune traiul cu cel puțin 8 pisici în casă, pentru că, în ultimul an numărul pisicilor din casa noastră nu a scăzut niciodată  sub opt, deși am dat zeci de pisici spre adopție. În total, peste 60, în ultimii doi ani.

Așa, că vorbeam de “viața cu pisici pe creier”, iată o mostră. Mă rog, acum avem 14. Detalii 😛 Unele dintre ele apar în video.

Zanetti, Milito, Haruki, Salbatica, Neghinitzii, fetița lui Moby Dick, Urgiile, Chiorâslacul și Zanetica…the wholw team 😛

Am fost cu Rainy ieri, la doctor. Făcea moale și era un pic cam letargic așa că nu am mai stat pe gânduri și am mers cu el la veterinar, la Praxis Vetlife. Dacă tot am făcut noapte albă, ca să ne asigurăm că e bine, de ce să nu mergem și la medic, nu? 🙂

Aventuri în taxi, marca Pipi-Caca Barcelona. Mă rog, nu pipi-caca, mai degrabă, vomi-caca (ăsta e altfel de stil de joc, mai chinuit). A vomitat din cauza răului de mașină, cel mai probabil, pentru că acasă nu a vomitat deloc. Caca nu știm de ce a făcut 🙂 din fericire am avut scutec și l-am putut arunca la un coș de gunoi imediat.

L-am trecut pe mâncare gastro-intestinal, în speranța că nu va mai face moale. Dacă nu va da roade până în această seară, doamna doctor ne-a dat și un siropel. Vă vom ține la curent.

 

Rainy s-a trezit cu chef de vorbă și de joacă.

Și-a făcut nevoile peste noapte, pare ok.

Aseară l-am scos din cușcă să-l drăgălășim un pic și i-a plăcut.

Pare să fie mai bine decât ieri.

Iată-l în acțiune.