Este pentru a doua oară când ni se întâmplă acest lucru.

Și faptul că ni s-a întâmplat ne demonstrează că mai sunt și oameni buni pe pământ și nu se duce chiar totul de râpă. Ce ni s-a întâmplat? Ca cineva să adopte doi pisici de la noi, dar nu deodată, ci la distanță de câteva săptămâni. Și să fie frați. Prima oară ni s-a întâmplat tot cu niște subsoliști, tot de aici de la noi, culmea, de la aceeși pisică. Dar despre asta, într-o altă postare.

Paranteză tristă: Din păcate Dana Diaconescu a blocat un astfel de demers, prin faptul că ne-a făcut pierduți 4 pisoi în urmă cu două luni. Și lor le găsisem adoptatori, iar unul dintre cei 4 urma să fie reunit cu fratele său, era vorba de o fetiță.

Trecând peste această amintire tristă, care probabil ne va marca pe viață, vă spunem că Batman, drăcovenia cu care m-am certat în ultimele săptămâni legat de întrebuințarea toaletei și care m-a învățat cum să-mi leg șireturile a plecat la căsuța lui. L-a luat o familie la care am dat-o pe una dintre surorile lui, o tigrată superbă, Kitty, care e deja prințesa de acolo și care îl sâsâie permanent (noi credem că se vor obișnui împreună).

 

Cum a decurs adopția? Uite așa: Mesaj pe Wattsapp:

“Auzi, îl dai pe ăla negru dintre subsoliști?”, “Da”, “Bine, vin să-l iau acum”.

Simplu, nu? Il si cunoasteam pe adoptator, altminteri procesul e muuuult mai complicat. Și a venit. Și l-a luat. Și sperăm să devină Adoptat și fericit.

Sperăm să se adapteze, dar sincer, nu ne facem prea multe griji în această privință, pentru că e un super pisoi. Plin de energie, dar care, atunci când obosește vine și doarme pe tine.

Iată-l aici într-un videoclip de acum câteva săptămâni când era unul dintre personajele principale ale rubricii noastre “Viața la zoo”, parte din Viața cu pisici pe creier, când studia cum poate ajunge ca Zanetti, un săritor cu “prăjina” desăvârșit. Stai liniștit, Batman, you’ll get there 😛

Am dat spre adopție ultima puiuță a lui Moby Dick. Au fost 5 fetițe și trei băieți. Suntem bucuroși să vă anunțăm că toți au ajuns bine-mersi la noile lor căsuțe.

Dintre toți pisoiașii lui Moby Dick pe care i-am dat spre adopție, ea a fost cea mai bătăioasă. Și la propriu, și la figurat.

A țipat în taxi până ne-a spart timpanele și mie, și taximetristului. A trebuit să o țin de gât (așa cum își ține pisica puiuții în gură) TOT DRUMUL. M-am simțit ca și cum aș fi dus-o la taiere…

La un moment dat, în drum spre noua căsuță, de la cât de tare țipa, s-a uitat ciudat la noi un motociclist  care a oprit lângă noi, la semafor.

După aproape o oră de traversat Bucureștiul de la un capăt la altul la oră de vârf – probabil una dintre cele mai lungi ore din viața mea – am ajuns la destinație. Am mers cu domnișoara care va fi noua ei stăpână (sau sclavă – vom vedea 🙂 la veterinar, i s-a făcut deparazitarea internă și apoi am ajuns acasă.

Ce s-a întâmplat acolo vedeți în videoclipul de mai jos:

 

Pe scurt, așteptăm să vedem dacă “rusoaica” domnișoarei o va accepta pe “nordica noastră”. Știm că rușii i-au invadat pe finlandezi în Al Doilea Război Mondial, dar ea e norvegiană. De pădure. Sooo, fingers crossed.

Odată însănătoșit Rainy este ca o rază de soare. Este un pisoiaș vivace, cu chef de joacă, energic. Un pisoiaș normal, “așa cum trebuie” 🙂

Când l-am luat era letergic, pentru că venise după o zi stresantă. A fost găsit la margine unei curți cu câini, epuizat, exact înaite să înceapă ploaia, vineri.

A avut noroc. L-am luat în casă, a doua zi am mers cu el la veterinar și acum e bine.

Ne-a dat ceva emoții. Ne-a vomitat și făcut caca în taxi, dar deja suntem obișnuiți cu asta. Apoi după un “tratament” cu mâncare gastro (pentru că făcea destul de moale), s-a constipat. Am stat toată noaptea cu el și am făcut “dansul căcățului” și până la urmă a dat rezultate demersul nostru: după câteva tentative eșuate șu după ce i-am dat apă cu seringa, baaaam!, a făcut căcâța!

Așa că acum e bine și numai bun de drăgălașit și iubit!

Îl dăm spre adopție la apartament, cu contract, în București! Sunați-ne la 0724 408 349

Și admirați-l…

Numele blogului nostru este Pisici pe creier. Dar ce înseamnă asta? La ce ne-am gândit când am spus asta?

Ei bine, la tot ceea ce presupune traiul cu cel puțin 8 pisici în casă, pentru că, în ultimul an numărul pisicilor din casa noastră nu a scăzut niciodată  sub opt, deși am dat zeci de pisici spre adopție. În total, peste 60, în ultimii doi ani.

Așa, că vorbeam de “viața cu pisici pe creier”, iată o mostră. Mă rog, acum avem 14. Detalii 😛 Unele dintre ele apar în video.

Zanetti, Milito, Haruki, Salbatica, Neghinitzii, fetița lui Moby Dick, Urgiile, Chiorâslacul și Zanetica…the wholw team 😛

Am fost cu Rainy ieri, la doctor. Făcea moale și era un pic cam letargic așa că nu am mai stat pe gânduri și am mers cu el la veterinar, la Praxis Vetlife. Dacă tot am făcut noapte albă, ca să ne asigurăm că e bine, de ce să nu mergem și la medic, nu? 🙂

Aventuri în taxi, marca Pipi-Caca Barcelona. Mă rog, nu pipi-caca, mai degrabă, vomi-caca (ăsta e altfel de stil de joc, mai chinuit). A vomitat din cauza răului de mașină, cel mai probabil, pentru că acasă nu a vomitat deloc. Caca nu știm de ce a făcut 🙂 din fericire am avut scutec și l-am putut arunca la un coș de gunoi imediat.

L-am trecut pe mâncare gastro-intestinal, în speranța că nu va mai face moale. Dacă nu va da roade până în această seară, doamna doctor ne-a dat și un siropel. Vă vom ține la curent.

 

Rainy s-a trezit cu chef de vorbă și de joacă.

Și-a făcut nevoile peste noapte, pare ok.

Aseară l-am scos din cușcă să-l drăgălășim un pic și i-a plăcut.

Pare să fie mai bine decât ieri.

Iată-l în acțiune.

 

Duminica e zi de spălat pisicile. Tot atunci e o zi în care ele sunt îmbufnate (ca urmare a spalatului). Unii mai fac câte un gest de frondă, gen Zanetti, care s-a urcat (o dată în plus) pe dulapurile de la bucătărie.

De ce? Pentru că poate.

Bravo, Zanetti! Ești sportivul nostru. Dacă nu ți-a plăcut școala, măcar la chestiile fizice să fii bun 🙂

Ne-am procopsit cu el mai devreme, exact înaite să înceapă să plouă. Din fericire Rainy a mâncat, a dormit și și-a făcut nevoile. Pare cam molatic și dacă va rămâne așa vom merge cu el la medic astăzi. Până una alta l-am mutat în cușca Barcelonetei. Se pare că-i place acolo. I-am pus și picături în ochi pentru că sunt un pic iritați. Vă ținem la curent cu starea lui.

A fost găsit în urmă cu o oră de o doamnă din cartier, lipit de un gard al unei case, langă o stradă intens circulată, de la noi din zonă. Am fost sunați, pentru că se pare că acum aproape tot cartierul știe că noi hrănim o bună parte a pisicilor din cartier și nu am ezitat să-l luăm.

Va fi ținut separat de toată lumea. Deocamdată în acest transportor, apoi într-un țarc de material,  pe care îl vom băga la noi în dormitor.

Zanetti & co. nu vor mai dormi cu noi în această seară. Bad news, guys!

Vestea bună este că a mâncat. Apoi a adormit ca un prunc. Iar “zoo cats” i-au făcut comitetul de primire.

Have a peak 🙂

 

Viața alături de Batman este una cu totul și cu totul specială. În fiecare zi ne mai învață ceva, mai are câte un sfat de dat.

Ultima “speță” este legată de…legatul șireturilor. Ce putem spune, e ușor să critici 🙂 Dar are și părți bune Batman, chiar foarte multe. Este drăgăstos, plin de energie și atunci când te așezi pe canapea vine și se culcă lipit de tine.

Noi zicem să nu vă lăsați păcăliți de privirea de drac, el este, de fapt, un înger.

Dacă doriți să-l adoptați, sunați la 0724408349.

 

 

 

După cum știți, Moby Dick este în cazare temporră, după ce a năcut la Praxis Vetlife. Doamnele Angela și Victoria au grijă de ea mai ceva ca de un mic maharajah. Este ținută în brațe tot timpul, mângâiată, i se vorbește tot timpul pentru a se integra cât ai bine. Și “tratamentul a dat roade”, Moby Dick a ieșit din carapace și acum este un adevărat membru al familiei. Dovada?

Doamnele i-aau dat și un nume, Lila. Pentru noi rămâne Moby Dick, pentru că numai noi știm cât ne-am luptat să o prindem…și câta ma imensitatea era când am prins-o 🙂

By the way, a pus bine de tot carne pe ea, ceea ce este îmbucurător.

 

Știți sentimentul ăla plăcut când ai dus o treabă la bun sfârșit, ești obosit dar mulțumit de ce ai făcut, apoi se întâmplă ceva care te face să-ți dai dai pumni în cap? La noi s-a întâmplat…Zanetti. Și se va mai întâmpla 😛