Ne-am procopsit cu el mai devreme, exact înaite să înceapă să plouă. Din fericire Rainy a mâncat, a dormit și și-a făcut nevoile. Pare cam molatic și dacă va rămâne așa vom merge cu el la medic astăzi. Până una alta l-am mutat în cușca Barcelonetei. Se pare că-i place acolo. I-am pus și picături în ochi pentru că sunt un pic iritați. Vă ținem la curent cu starea lui.

A fost găsit în urmă cu o oră de o doamnă din cartier, lipit de un gard al unei case, langă o stradă intens circulată, de la noi din zonă. Am fost sunați, pentru că se pare că acum aproape tot cartierul știe că noi hrănim o bună parte a pisicilor din cartier și nu am ezitat să-l luăm.

Va fi ținut separat de toată lumea. Deocamdată în acest transportor, apoi într-un țarc de material,  pe care îl vom băga la noi în dormitor.

Zanetti & co. nu vor mai dormi cu noi în această seară. Bad news, guys!

Vestea bună este că a mâncat. Apoi a adormit ca un prunc. Iar “zoo cats” i-au făcut comitetul de primire.

Have a peak 🙂

 

Viața alături de Batman este una cu totul și cu totul specială. În fiecare zi ne mai învață ceva, mai are câte un sfat de dat.

Ultima “speță” este legată de…legatul șireturilor. Ce putem spune, e ușor să critici 🙂 Dar are și părți bune Batman, chiar foarte multe. Este drăgăstos, plin de energie și atunci când te așezi pe canapea vine și se culcă lipit de tine.

Noi zicem să nu vă lăsați păcăliți de privirea de drac, el este, de fapt, un înger.

Dacă doriți să-l adoptați, sunați la 0724408349.

 

 

 

Știți sentimentul ăla plăcut când ai dus o treabă la bun sfârșit, ești obosit dar mulțumit de ce ai făcut, apoi se întâmplă ceva care te face să-ți dai dai pumni în cap? La noi s-a întâmplat…Zanetti. Și se va mai întâmpla 😛

 

Castroanele cu mâncare aproape pline pe balcon…el vine să mănânce din baie, de la Barceloneta, care mai are trei firimituri… cu riscul ridicat de a-și lua bătaie. #thuglife

 

Astăzi se face fix o lună de când Grasu a plecat la noua lui familie. Ne învățasem cu el prin casă, era “elementul de liniște” într-o casă plină de nebuni.

Ne este dor de el, sincer, dar am știut că am luat cea mai bună decizie pentru el în momentul în care am hotărât să-l dăm spre adopție acestor OAMENI. Primește mai multă atenție decât primea la noi, unde tot timpul sunt pisici în casă, care mai de care mai nebune. Și este iubit așa cum merită orice pisică să fie526.

Spuneam că am știut încă de la început că l-am dat bine și că nu-i vom duce grija. Spunem asta pentru că oamenii care au venit după el au tratat această adopție aproape ca adopția unui copil. S-au documentat, au urmărit toate postările cu el, s-au sfătuit și, când au luat decizia de a-l adopta, ne-au sunat spunându-ne cum văd ei o posibilă adopție.

Ne-au pus o mie de întrebări (lucru care ne bucură de fiecare dată) și am discutat câteva ore la telefon ce va însemna posibila lui adopție. Am stabilit împreună că ei merită o șansă cu Grasu (că doar pisicile își aleg stăpânii, nu noi pe ele) și după alte runde de discuții și Q&A Grasu a plecat la noua sa familie.

Și ca să vedeți ce înseamnă să-ți  dorești cu toată ființa ceva, după Grasu trebuia să vină altcineva, care era la fel de cucerită, pentru că e vorba despre o domnișoară, de privirea grăsanului, dar persoana respectivă s-a hotărât să ia alt motănel, pe Mișu (un alt adoptat și fericit, despre care vom vorbi într-o altă postare)

După câteva zile în care stătea ascuns mai mult după canapea, Grasu și-a făcut curaj și a ieșit de acolo. Nu s-a dus prea departe, a intrat…într-unul dintre sertarele canapelei, care a rămas pentru zile bune locul lui favorit.

Grasu e adeptul politicii pașilor mărunți 🙂 Știe el ce știe, e o metodă testată pe noi. Așa ne-a intrat și nouă la inimă.

Noaptea noua sa familie îl auzea cum iese “pe interval” să manânce și să-și facă nevoile. Un exemplu de frântură de discuție pe care am avut-o cu noua familie, ca să vă faceți o idee despre ce vorbim:

Oricum, isi mentine faima de dubios: daca inchid usa, miauna la usa, daca deschis si ma apropii, fuge

sau

Daca e in cutie, dupa plapuma, e ok. Daca in cutie, dar avem contact direct, e circumspect. Daca e in sptale canapelei, so-so, mai sta, se mai muta. E o experienta, ce sa zic. Dar facem progrese, oricum.

Oamenii aștia (care sper să nu se supere că am dat din casă) chiar îl tratează ca pe un adevărat membru al familiei…

Și răbdarea a meritat.

Ușor-ușor a prins încredere în noua sa familie și a început să-și arate “farmecele”.

A redevenit Grasu pe care îl știam noi, acel motan alintat, iubăreț și care cere afecțiune, fără să fie agasant. Acel Gras pe care te simțeai bine doar văzându-l prin casă, care îți dădea o liniște sufletască și pe care, atunci când îl priveam în ochi, ne aduceam aminte de ce facem toată treaba asta cu salvatul pisicilor de pe stradă (poveste salvării lui Grasu de pe stradă, într-o altă postare).

Și iată-l pe Grasu în toată splendoarea sa, în noua sa casă:

Exact cum îl știam și cum eram convinși că va redeveni.

Adică așa 🙂

Să ne trăiești, Grasule! Vei ocupa întodeauna un loc special în inimile noastre!

Important este că acum ești…adoptat și fericit!

 

În week-end am fost plecați de acasă, așa că Milito s-a pus…pe treabă. Prietenul nostru, care a venit să verifice “bestiile” l-a prins în flagrant. Și nici măcar nu i-a fost rușine bestiuței. S-a desfășurat fără nicio jenă. Ca și cum ar fi fost la el acasa. Mă rog…

 

Babunii sunt ocupați.  Se relaxează. Ce altceva ar putea face… Doar sunt…ocupați. Tot timpul. Să se relaxeze… Mda…Puteți vedea…

 

Ne intrebam, cateodata, daca Grasu nu cumva e un robot, care se supraincalzeste din cand in cand si ramane blocat… Si atunci intra intr-o stare de “rigor mortis”. Si noi il mai verificam, ca sa ne asiguram ca e viu. #GrasuBeingGrasu

 

Din cand in cand le mai invitam si pe mai maimute la o degustare. Vorba celor din “BD la munte si la mare”: o cafeluta, o…biscuite 🙂

Un iaurt cu fructe…

It wasn’t that good anyway…