Nici măcar zero. Că zero ar fi însemnat că nu am dat niciuna.
Am dat -1.
Adică una a murit între timp: Panteraș.
Chiar dacă i-am făcut transfuzie tot s-a stins a doua zi.
Portocală a rămas fără prietenul lui cel mai bun, erau nedespărțiți, dormeau împreună. Două zile a plâns după el.
Au mai rămas Mariana, Frumoasa, Mason, Portocală, Cafeluță – toți își așteaptă adopția. Plus Albiciosul și Carlos, care nu apar în acest video decât puțin.
Cafeluță este singurul care va avea nevoie de timp ca să se adapteze în noua căsuță, restul sunt super sociabile. S-ar adapta numaidecât!
Am investit zeci de mii de lei în aducerea lor la viață – că despre asta vorbim aici. Toate, cazuri grave: PIF, probleme neurologice, cancere, cazuri horror care acum sunt ADOPTABILE!
Stăm și ne uităm la ele.
Oamenii care ni le-au adus fie nu le pot lua înapoi din motive obiective, fie au uitat de ele, n-au mai întrebat de ele.
Și acum acumulează datorii în loc să fie la căsuțele lor.
O zi de cazare pentru 7 pisici costă 420 de lei. Nu vrem bani, vrem adopții.
Munca noastră nu doar că este în zadar, acumulează datorii pentru noi, în loc să acumuleze bucurii pentru ele.
Mi-e greu să înțeleg cum sufletele astea n-au avut nici măcar o cerere de adopție.
Greu să te motivezi să mai preiei cazuri și să salvezi vieți când știi că la finalul zilei nu sunt adoptate.
Cam atât.
Dacă banii sunt problema aflați că orice pisică adoptată de la noi vine la pachet cu toate cheltuielile veterinare achitate pe viață. Orice problemă de sănătate vor avea, noi vom acoperi.
Mai mult de atât ce putem face?
