Pe Rainy îl știți. De aici, aici, aici, aici și…aici. Este bine acum și numai bun de adoptat. De vreo două zile Rainy a primit în căsuța sa ultima noastră “achiziție”. Este plină de energie, are țignalul de se aude peste Dunăre și…îl cam bate pe Rainy. În joacă. Sperăm 🙂

Colac peste pupăză, cei doi se înțeleg și dorm mereu îmbrțișați. Deja s-au atașat foarte mult unul de altul 🙂

Asta, chiar dacă imaginile de mai jos nu vin în sprijinul afirmațiilor noastre 🙂 Atenție, urmează imagini cu un puternic impact emoțional.

 

Ambii sunt disponibili pentru adopție. Dacă doriți să adoptați pe unul dintre ei sau pe amândoi puteți să ne sunați la 0724408349. Sperăm să îi vedem în curând la rubrica Adoptați și fericiți.

 

– Ahaaaa…

– Aha, ce?

– De fapt, era o fântână magică?

– Cine? Ce?

– Chestia asta pe care stau eu.

– V-am mai explicat o dată că nu are nimic de-a face cu magia. Din contră, în această “fântână” se fac chestii cât se poate de comune…

– Lasă vrăjeala, Adriene… L-ai dat pe frati-miu ca să-i închizi gura. Se prinsese el de ceva.

– L-am dat pe frati-tu pentru că ave nevoie de o familie care să- acorde mai multă atenție. Nu vezi ce e aici? Mai rău ca la zoo. Fiecare pisicuță are nevoie de atenție, de dragoste. Nu avem cum să ne împărțim între 14 pisici. O să-ți vină și ție rândul să faci subiectul unei postări în rubrica “Adoptați și fericiți”

– Aoleeeeeu! Zici că suntem în comunism aici. Cum îndrăznește careva să se ridice, cum îl execuți.

– Nu te execut, “subsolisto”, îți vreau binele și în ideea asta sper să fii adoptată cât mai repede. Doamne ajută! (pentru detalii, sunați-ne la 0724408349)

– O să-mi pun o dorință la fântâna magica și o să vezi tu că n-o să reușești să mă mătrășești, fraiere.

– Tu crezi că, dacă aș fi avut o fântână magică în casă aș fi stat într-un apartament de trei camere cu 14 pisici? Really? Te credeam mai deșteaptă de atât 😉

– Something’s fishy! Hmmm, fishy… Mi-e foame.

 

Este pentru a doua oară când ni se întâmplă acest lucru.

Și faptul că ni s-a întâmplat ne demonstrează că mai sunt și oameni buni pe pământ și nu se duce chiar totul de râpă. Ce ni s-a întâmplat? Ca cineva să adopte doi pisici de la noi, dar nu deodată, ci la distanță de câteva săptămâni. Și să fie frați. Prima oară ni s-a întâmplat tot cu niște subsoliști, tot de aici de la noi, culmea, de la aceeși pisică. Dar despre asta, într-o altă postare.

Paranteză tristă: Din păcate Dana Diaconescu a blocat un astfel de demers, prin faptul că ne-a făcut pierduți 4 pisoi în urmă cu două luni. Și lor le găsisem adoptatori, iar unul dintre cei 4 urma să fie reunit cu fratele său, era vorba de o fetiță.

Trecând peste această amintire tristă, care probabil ne va marca pe viață, vă spunem că Batman, drăcovenia cu care m-am certat în ultimele săptămâni legat de întrebuințarea toaletei și care m-a învățat cum să-mi leg șireturile a plecat la căsuța lui. L-a luat o familie la care am dat-o pe una dintre surorile lui, o tigrată superbă, Kitty, care e deja prințesa de acolo și care îl sâsâie permanent (noi credem că se vor obișnui împreună).

 

Cum a decurs adopția? Uite așa: Mesaj pe Wattsapp:

“Auzi, îl dai pe ăla negru dintre subsoliști?”, “Da”, “Bine, vin să-l iau acum”.

Simplu, nu? Il si cunoasteam pe adoptator, altminteri procesul e muuuult mai complicat. Și a venit. Și l-a luat. Și sperăm să devină Adoptat și fericit.

Sperăm să se adapteze, dar sincer, nu ne facem prea multe griji în această privință, pentru că e un super pisoi. Plin de energie, dar care, atunci când obosește vine și doarme pe tine.

Iată-l aici într-un videoclip de acum câteva săptămâni când era unul dintre personajele principale ale rubricii noastre “Viața la zoo”, parte din Viața cu pisici pe creier, când studia cum poate ajunge ca Zanetti, un săritor cu “prăjina” desăvârșit. Stai liniștit, Batman, you’ll get there 😛

În urmă cu o lună și jumătate inauguram pe pagina noastră de Facebook rubrica “Adoptați și fericiți”. Pe atunci nu aveam blog, dar ideea a fost binevenită. Ciusciu a fost primul personaj al acestei rubrici, care sperăm că va avea viață lungă, la fel ca și ceea ce vrem noi să facem legat de pisicuțe.

Ideea ne-a venit după ce am primit un mesaj pe Wattsapp de la una dintre mămicile unuia dintre pisoii adoptați de la noi. Ne-a “certat” că nu punem o postare și cu minunea ei (ceea ce vă recomandăm și dvs – să ne “certați”)

Este vorba de Ciusciu, actual Tommy

Nu vă lăsați păcăliți de privirea lui de îngeraș. De fapt, este un drac. Și alpinist (așa cum se vede din poze 🙂

Povestea lui Ciusciu (pentru noi rămâne Ciusciu) este una cu totul și cu totul deosebită.

L-a salvat o fată cu inima mare, care, însă avea foarte mulți câini în casă. L-a bagat într-unul dintre dormitoare, dar nu putea să facă pe paznicul la ușa tot timpul. Mititelul fusese aruncat într-un șant în 3 sacoșe legate la gură. A fost pur și simplu salvat cu câteva secunde înainte să moară.

De aici și numele. I-am spus Ciusciu, pentru că asta înseamnă “gură de aer” în corsicană.

Am văazut anunțul pe FB și ne-am hotărît să ajutăm. Am luat taxiul și ne-am dus undeva în afara Bucureștiului, pe autostradă și l-am luat.

La câteva săptămâni după a fost adoptat de o doamnă minunată și de fiul dumneaei și duce acum o viață de huzur. Zicem noi, prea de huzur

Vă vom povesti mai multe despre Ciusciu cu altă ocazie. Avem ce povesti…

Iată cum a sunat anunțul său de adopție

Și iată cum e viața lui acum. Pozele sunt mai relevante decât cuvintele noastre.

Astăzi se face fix o lună de când Grasu a plecat la noua lui familie. Ne învățasem cu el prin casă, era “elementul de liniște” într-o casă plină de nebuni.

Ne este dor de el, sincer, dar am știut că am luat cea mai bună decizie pentru el în momentul în care am hotărât să-l dăm spre adopție acestor OAMENI. Primește mai multă atenție decât primea la noi, unde tot timpul sunt pisici în casă, care mai de care mai nebune. Și este iubit așa cum merită orice pisică să fie526.

Spuneam că am știut încă de la început că l-am dat bine și că nu-i vom duce grija. Spunem asta pentru că oamenii care au venit după el au tratat această adopție aproape ca adopția unui copil. S-au documentat, au urmărit toate postările cu el, s-au sfătuit și, când au luat decizia de a-l adopta, ne-au sunat spunându-ne cum văd ei o posibilă adopție.

Ne-au pus o mie de întrebări (lucru care ne bucură de fiecare dată) și am discutat câteva ore la telefon ce va însemna posibila lui adopție. Am stabilit împreună că ei merită o șansă cu Grasu (că doar pisicile își aleg stăpânii, nu noi pe ele) și după alte runde de discuții și Q&A Grasu a plecat la noua sa familie.

Și ca să vedeți ce înseamnă să-ți  dorești cu toată ființa ceva, după Grasu trebuia să vină altcineva, care era la fel de cucerită, pentru că e vorba despre o domnișoară, de privirea grăsanului, dar persoana respectivă s-a hotărât să ia alt motănel, pe Mișu (un alt adoptat și fericit, despre care vom vorbi într-o altă postare)

După câteva zile în care stătea ascuns mai mult după canapea, Grasu și-a făcut curaj și a ieșit de acolo. Nu s-a dus prea departe, a intrat…într-unul dintre sertarele canapelei, care a rămas pentru zile bune locul lui favorit.

Grasu e adeptul politicii pașilor mărunți 🙂 Știe el ce știe, e o metodă testată pe noi. Așa ne-a intrat și nouă la inimă.

Noaptea noua sa familie îl auzea cum iese “pe interval” să manânce și să-și facă nevoile. Un exemplu de frântură de discuție pe care am avut-o cu noua familie, ca să vă faceți o idee despre ce vorbim:

Oricum, isi mentine faima de dubios: daca inchid usa, miauna la usa, daca deschis si ma apropii, fuge

sau

Daca e in cutie, dupa plapuma, e ok. Daca in cutie, dar avem contact direct, e circumspect. Daca e in sptale canapelei, so-so, mai sta, se mai muta. E o experienta, ce sa zic. Dar facem progrese, oricum.

Oamenii aștia (care sper să nu se supere că am dat din casă) chiar îl tratează ca pe un adevărat membru al familiei…

Și răbdarea a meritat.

Ușor-ușor a prins încredere în noua sa familie și a început să-și arate “farmecele”.

A redevenit Grasu pe care îl știam noi, acel motan alintat, iubăreț și care cere afecțiune, fără să fie agasant. Acel Gras pe care te simțeai bine doar văzându-l prin casă, care îți dădea o liniște sufletască și pe care, atunci când îl priveam în ochi, ne aduceam aminte de ce facem toată treaba asta cu salvatul pisicilor de pe stradă (poveste salvării lui Grasu de pe stradă, într-o altă postare).

Și iată-l pe Grasu în toată splendoarea sa, în noua sa casă:

Exact cum îl știam și cum eram convinși că va redeveni.

Adică așa 🙂

Să ne trăiești, Grasule! Vei ocupa întodeauna un loc special în inimile noastre!

Important este că acum ești…adoptat și fericit!

 

Kitty-exploaratoarea (unul dintre cei 6 pui salvati din subsol) in actiune. E plin de energie si de…idei 🙂 Cand nu mai poate de atatea idei puse in practica mai si doarme…