Este pentru a doua oară când ni se întâmplă acest lucru.
Și faptul că ni s-a întâmplat ne demonstrează că mai sunt și oameni buni pe pământ și nu se duce chiar totul de râpă. Ce ni s-a întâmplat? Ca cineva să adopte doi pisici de la noi, dar nu deodată, ci la distanță de câteva săptămâni. Și să fie frați. Prima oară ni s-a întâmplat tot cu niște subsoliști, tot de aici de la noi, culmea, de la aceeși pisică. Dar despre asta, într-o altă postare.
Paranteză tristă: Din păcate Dana Diaconescu a blocat un astfel de demers, prin faptul că ne-a făcut pierduți 4 pisoi în urmă cu două luni. Și lor le găsisem adoptatori, iar unul dintre cei 4 urma să fie reunit cu fratele său, era vorba de o fetiță.
Trecând peste această amintire tristă, care probabil ne va marca pe viață, vă spunem că Batman, drăcovenia cu care m-am certat în ultimele săptămâni legat de întrebuințarea toaletei și care m-a învățat cum să-mi leg șireturile a plecat la căsuța lui. L-a luat o familie la care am dat-o pe una dintre surorile lui, o tigrată superbă, Kitty, care e deja prințesa de acolo și care îl sâsâie permanent (noi credem că se vor obișnui împreună).
Cum a decurs adopția? Uite așa: Mesaj pe Wattsapp:
“Auzi, îl dai pe ăla negru dintre subsoliști?”, “Da”, “Bine, vin să-l iau acum”.
Simplu, nu? Il si cunoasteam pe adoptator, altminteri procesul e muuuult mai complicat. Și a venit. Și l-a luat. Și sperăm să devină Adoptat și fericit.
Sperăm să se adapteze, dar sincer, nu ne facem prea multe griji în această privință, pentru că e un super pisoi. Plin de energie, dar care, atunci când obosește vine și doarme pe tine.
Iată-l aici într-un videoclip de acum câteva săptămâni când era unul dintre personajele principale ale rubricii noastre “Viața la zoo”, parte din Viața cu pisici pe creier, când studia cum poate ajunge ca Zanetti, un săritor cu “prăjina” desăvârșit. Stai liniștit, Batman, you’ll get there 😛