Am dat peste știrea asta în urmă cu câteva zile. Probabil o știți. Mintea creață stoarsă din creierul cât nuca al unui primar din Focșani s-a gândit să treacă la întreținere animalele de companie. De unde să mai scoată și săracul stat român bani…?

Am fost scandalizat la început, săracele animale nu consumă aproape nimic. Apoi am început să mă uit prin pozele și filmulețele pe care le am cu Milito, Zanetti și Haruki, precum și cu “oaspeții” care ne-au trecut prin casă și am început să îi dau dreptate primarului din Focșani. Ăștia chiar fac pagubă! Dacă nu mă credeți, puteți vedea…

Iată-l pe Zanetti când era mic și a tras apa de la toaletă. Cu tot cu el înăuntru. Bine că eram în zonă…

Desigur, trebuie trecuți la întreținere și pentru că fac foarte mult gunoi. E drept, că se oferă să-l și ducă câteoadată. Mă rog, mai mult când erau mici. Noi nu-i lăsăm, însă. Ne e frică să nu se arunce ei la tomberon

Curent consumă cu nemiluita. Stau tot timpul pe calculator în căutare de noi tâmpenii pe care să le facă ca să ne scoată din sărite…

 

Tot pe calculator le place să se uite și la meciuri. Ce poate fi mai frumos decât să stai tolănit în pat și să te uiți la un meci de Champions League?

Normal că fotbalul tot la televizor se vede cel mai bine. Zanetti și Milito știu asta.

Păcat că Zanetti și Milito țin cu Inter. Inevitabil fac fețele astea după multe meciuri.

Da, băieți, am încasat-o din nou 😉

La aerul condiționat ce mai economisim bani:

 

În concluzie, primărașul de Focșani are dreptate. Dracii ăștia chiar trebuie trecuți la întreținere. Rad tot! Curent, apă, gunoi. Dar cel mai important, fac parte din familia noastră 🙂

Mâine revin cu partea a doua. Alte motive pentru care lighioanele trebuie să fie trecute la întreținere.

– Ce faci acolo, Milito?

– Mă ascund.

– Te ascunzi? De cine?

– De nebuna aia de subsolistă. Cică să-i ridic capacul de la “fântâna magică”, să-și pună o dorință. Ce-o fi fumat?

– N-a fumat nimic, că e prea tânără. Are și ea un fix, acum, ce vrei?

– Am luat-o razna! “Fântâna magică! Fântâna magică”, numai asta aud de o săptămână. Mi-a făcut capul calendar!

– Hai, Milito, nu te mai da rotund, că ai și tu fixurile tale.

– Cum ar fi?

– Să bei apă din cadă. Oare nu de asta ai intrat tu acolo? 

– Vezi-ți de ale tale, Adriene. Nu prea ți-a priit mâncarea de aseară :))))

– Dar ție ți-a priit?

– Da.

– Și vrei să ai ce să-ți mai priască?

– …

– Ok. Atunci ai grijă cum vorbești 😉

Numele blogului nostru este Pisici pe creier. Dar ce înseamnă asta? La ce ne-am gândit când am spus asta?

Ei bine, la tot ceea ce presupune traiul cu cel puțin 8 pisici în casă, pentru că, în ultimul an numărul pisicilor din casa noastră nu a scăzut niciodată  sub opt, deși am dat zeci de pisici spre adopție. În total, peste 60, în ultimii doi ani.

Așa, că vorbeam de “viața cu pisici pe creier”, iată o mostră. Mă rog, acum avem 14. Detalii 😛 Unele dintre ele apar în video.

Zanetti, Milito, Haruki, Salbatica, Neghinitzii, fetița lui Moby Dick, Urgiile, Chiorâslacul și Zanetica…the wholw team 😛

În week-end am fost plecați de acasă, așa că Milito s-a pus…pe treabă. Prietenul nostru, care a venit să verifice “bestiile” l-a prins în flagrant. Și nici măcar nu i-a fost rușine bestiuței. S-a desfășurat fără nicio jenă. Ca și cum ar fi fost la el acasa. Mă rog…

 

Când am început proiectul Booking Catspert nu știam la ce să ne așteptăm.

Adevărul este că nu ne-am impus niciun obiectiv. Adevărul este că…nu era un proiect.

Tot ce ne-am dorit a fost să dăm pisicile pe care le-am salvat de pe stradă spre adopție. Să le găsim niște familii primitoare, care să aibă grijă de ele, așa cum merită orice suflețel.

Și ne-am descurcat destul de bine la acest capitol. Cât de bine? Peste 60 de pisici (and counting) de bine.

Fără să punem la socoteală toate pisicile care și-au găsit stăpâni prin intermediul paginii noastre, fără să ajungă la noi, doar pentru că le-am distribuit anunțul.

Pagina de facebook a crescut într-un ritm surprinzător, așa  că pisicipecreier.ro era urmatorul pas, unul logic, normal, al demersului nostru.

Ne-am câcâit mai ceva decat Haruki (pentru cei ce nu-l știu, unul dintre motanii noștri) atunci când își face nevoia (number two) la litieră, însă iată că am reușit să punem pe picioare acest blog.

Nici de la el nu știm concret la ce să ne așteptăm, ca rezultate, însă avem niște idei cât se poate de clare legate de ce vrem să facem în privința conținutului.

În rest, vrem ca acest proiect să crească la fel ca legumele din grădina bunicii. Natural.

Nu să fie ca cele din bancul cu mazărea.

Cum, nu stiți bancul? Hai, fie, vi-l spunem noi:

“Un american și un român, în tren. Românului i se face foame și scoate o roșie.

Americanul: Ce e asta?

Românul: O roșie.

Americanul: Ohooo, la noi sunt de 5 ori mai mari.

Românul își continuă masa.

Scoate apoi din sacoșa de rafie o ceapă.

Americanul: Ce e asta?

Românul: Ceapă.

Americanul: Ohooo, la noi e de 3 ori mai mare.

Românul își continuă iritat masa.

La final scoate un pepene mare, verde, frumos.

Americanul, mirat: Ce e ăsta?!

Românul: Mazare!

By the way, pisicipecreier.ro suntem noi, Oana și Adi, plus Zanetti, Milito și Haruki, motăneii noștri. Cu ei a început totul, de fapt, dar despre asta, într-o altă postare.