Am dat spre adopție ultima puiuță a lui Moby Dick. Au fost 5 fetițe și trei băieți. Suntem bucuroși să vă anunțăm că toți au ajuns bine-mersi la noile lor căsuțe.

Dintre toți pisoiașii lui Moby Dick pe care i-am dat spre adopție, ea a fost cea mai bătăioasă. Și la propriu, și la figurat.

A țipat în taxi până ne-a spart timpanele și mie, și taximetristului. A trebuit să o țin de gât (așa cum își ține pisica puiuții în gură) TOT DRUMUL. M-am simțit ca și cum aș fi dus-o la taiere…

La un moment dat, în drum spre noua căsuță, de la cât de tare țipa, s-a uitat ciudat la noi un motociclist  care a oprit lângă noi, la semafor.

După aproape o oră de traversat Bucureștiul de la un capăt la altul la oră de vârf – probabil una dintre cele mai lungi ore din viața mea – am ajuns la destinație. Am mers cu domnișoara care va fi noua ei stăpână (sau sclavă – vom vedea 🙂 la veterinar, i s-a făcut deparazitarea internă și apoi am ajuns acasă.

Ce s-a întâmplat acolo vedeți în videoclipul de mai jos:

 

Pe scurt, așteptăm să vedem dacă “rusoaica” domnișoarei o va accepta pe “nordica noastră”. Știm că rușii i-au invadat pe finlandezi în Al Doilea Război Mondial, dar ea e norvegiană. De pădure. Sooo, fingers crossed.

După cum știți, Moby Dick este în cazare temporră, după ce a năcut la Praxis Vetlife. Doamnele Angela și Victoria au grijă de ea mai ceva ca de un mic maharajah. Este ținută în brațe tot timpul, mângâiată, i se vorbește tot timpul pentru a se integra cât ai bine. Și “tratamentul a dat roade”, Moby Dick a ieșit din carapace și acum este un adevărat membru al familiei. Dovada?

Doamnele i-aau dat și un nume, Lila. Pentru noi rămâne Moby Dick, pentru că numai noi știm cât ne-am luptat să o prindem…și câta ma imensitatea era când am prins-o 🙂

By the way, a pus bine de tot carne pe ea, ceea ce este îmbucurător.

 

Am fost pe la Moby Dick astăzi, în vizită. Și ne felicităm pentru alegerea făcută atunci când am dat curs ofertei de cazare temporară făcute de doamnele Angela și Victoria. Așa cum spune o vorbă din popor, l-am prins de Dumnezeu de un picior cu această cazare.

Moby Dick este încă timidă și sperioasă, se ascunde în spatele caloriferului sau în orice loc mai strâmt, în care se simte mai protejată.

Dar, fiți pe pace, avem vești foarte bune.

În primul rând, i-a trecut mastita, după ce doamnele au “doftoricit-o” cum trebuie, adică au masat-o zi de zi cu un unguent special pe mamaloane.

În al doilea rând, chiar dacă e speriată, Moby Dick stă fără probleme la doamne în brațe. Chiar toarce și se vede că se simte extraordinar în acest mediu.

În al treilea rând și la fel de important, într-o săptămână, Moby Dick a pus serios carne pe ea. Când am dus-o în cazare era suptă de energie de cei 8 monstruleți (apropo, nu uitați că mai avem o mică norvegiană de pădure de dat 🙂 și era foarte slabă. Când o mângâiam îi simțeam șira spinarii și coastele. Nu mai e cazul acum…

Am plecat de acolo încărcați cu energie pozitivă, genul ală de energie care te face să mergi mai departe, care îți aduce confirmarea că ceea ce facem este bine. Asta după o zi în care a trebuit să facem una dintre cele mai grele postări pe care le-am făcut vreodată!

Așa…nu v-am păcalit, în caz că vă întrebați de ce am dat titlul ‘Poveste cu două “norvegience” și trei dihori’. Moby Dick are o colegă de apartament tot din nordul îndepărtat 🙂 O frumusețe cum rar ne-a fost dat să vedem. Ea este senzația.

Și au mai rămas trei dihori, din titlu, nu? Mda, sunt și ei parte din peisaj. Sunt niște drăgălași, niște personaje în adevăratul sens al cuvântului 🙂 Unul dintre ei este orb, dar la fel de iubit ca toate suflețelele din casă, doamnele iubesc, animalele, v-am spus, nu? Parcă v-am spus. Dacă nu v-am spus, vă mai spunem o dată. DOAMNELE IUBESC ANIMALELE. Le place să manânce…de toate 🙂 Dihorii, nu doamenele. Ne-au cucerit din prima. Și dihorii, și doamnele.

Iat-o și pe Moby Dick. Timidă dar frumoasă foc 🙂 Sperăm să o vedem cât de curân la rubrica Adoptați și fericiți.

Ieri am vizitat-o pe Moby Dick și ai ei puișori. Sunt niste senzații. Niște “duracelli” veritabili. Nu stau locului…deloc. Știti de ce? Pentru că vor acasă 🙂 Dacă vă face vreunul cu ochiul, dați-ne un telefon. 0724408349.

Ea este slabă și slăbită. Au supt-o drăcoveniile de lapte și de energie.

Dar tot frumoasă e. Apare foarte puțin în videoclip, dar promitem să revenim cu poze.

Îi căutăm casă în continuare.

 

Remember them? Piscuta-balenutza cu 8, da 8!! puiuti?

 

A reusit sa-i creasca pe toti dar acum avem nevoie de foster pentru ei. Nu-i mai putem tine la cabinet, asa ca avem nevoie de cineva care sa ne ajute cu o cazare temporara.

Puiutii inca depind de mama, dar au inceput sa manance si pate de baby cat.

Mamica are nevoie de spatiu, nu mai poate fi tinuta in cusca.

Ar fi nevoie de un loc in care sa nu fie stresata de alte pisici.

De mancare si tot ce mai trebuie ne vom ocupa noi.

Va rugam, dati share!

Ar fi vorba de o perioada de doua-trei saptamani, la finalul careia vom reusi sa dam spre adoptie toti puii si o vom castra si pe mamica in vederea gasirii unei familii si pentru ea.

Cine ne poate ajuta este rugat sa ne sune la 0724408349.

Multumim!