Pe Leuțu l-am primit duminică seară în casa noastră.

Am fost contactați vineri de o doamnă care ne-a semnalizat cazul. Era vorba de un pisoiaș abandonat la marginea Bucureștiului, lângă o hală. Inițial nu aveam de gând să-l luăm în casă pentru că oricum suntem suprapopulați, dar faptul că era proaspăt apărut în zonă și că e destul de mic (în jur de 4 luni) ne-a făcut să ne decidem pe loc să îl găzuim noi până la adopție.

Doamna care ne-a semnalizat cazul la ținut la dumneaei în casă două nopți (lucru care e posibil să fi făcut diferența între viață și moarte pentru micuț. Sau dacă nu moarte, oricum complicații grave).

Așadar, duminică seară, Leuțu a ajuns la noi. Am observat încă de la început că avea niște purici care zburdau fericiți pe el, dar asta nu mai e de mult ceva alarmant pentru noi și am observat că avea urechile murdare –  râie auriculară.

La o analiză mai atentă am observat că are și o zgaibă. Am zis să mergem cu el la veterinar a doua zi, just in case, nu părea ceva grav.

Nu ne-am panicat prea tare și am pus anunțul de adopție. La ședința foto a făcut senzație. He’s a natural 😛 Puteți vedea…

 

Am ajuns cu el la Praxis Vetlife. S-a confirmat că are râie auriculară, dar ceea ce m-a frapat este ce am descoperit când l-am ras pe lăbuțe să vedem ce se ascunde sub zgaibă. O dată îndepărtată zgaiba, a apărut puroiul și după curățarea rănii am observat că aceasta este mult mai adâncă decât mă așteptam. Nu sunt veterinar, dar am văzut câteva pisicuțe amărâte la viața mea și sub zgăibuța aia nu mă așteptam să fie o rană atât de adâncă.

Cât de adâncă? “Hai că nu a ajuns la os” – de adâncă (ce am scris între ghilimele a fost observația uneia dintre doamnele medic veterinar care s-a ocupat de el).

De asemenea, are răni și la cealaltă lăbuță.

Ambele sunt bandajate în momentul de față.

 

Cea din spate este bandajată pentru că acolo are pusă branula.

Este un fel de Robocop sau RoboCat, cum a remarcat doamna doctor :), cu trei din patru lăbuțe bandajate. De aici, și mersul ciudat. Mă rog, important e că poate merge, la început i-a fost mai greu 🙂

 

În taxi, de exemplu, nu era așa sprințar. Nici măcar muzica lui Smiley nu a reușit să-l binedispună :))

 

 

În fine, pentru că e târziu și mi se închid ochii: de râie va scăpa în aproximativ două săptămâni, cu tratamentul de rigoare. De purici vedem când va scăpa, pentru că nu-l putem deparazita, din moment ce abia a fost deparazitat, iar de răni va scăpa în câteva zile, dacă va răspunde la tratament. Să sperăm că se va întâmpla asta.

So, be well, Leuțu. Și încă ceva, are și un posibil adoptator 🙂

Ne-am procopsit cu el mai devreme, exact înaite să înceapă să plouă. Din fericire Rainy a mâncat, a dormit și și-a făcut nevoile. Pare cam molatic și dacă va rămâne așa vom merge cu el la medic astăzi. Până una alta l-am mutat în cușca Barcelonetei. Se pare că-i place acolo. I-am pus și picături în ochi pentru că sunt un pic iritați. Vă ținem la curent cu starea lui.

După cum știți, Moby Dick este în cazare temporră, după ce a năcut la Praxis Vetlife. Doamnele Angela și Victoria au grijă de ea mai ceva ca de un mic maharajah. Este ținută în brațe tot timpul, mângâiată, i se vorbește tot timpul pentru a se integra cât ai bine. Și “tratamentul a dat roade”, Moby Dick a ieșit din carapace și acum este un adevărat membru al familiei. Dovada?

Doamnele i-aau dat și un nume, Lila. Pentru noi rămâne Moby Dick, pentru că numai noi știm cât ne-am luptat să o prindem…și câta ma imensitatea era când am prins-o 🙂

By the way, a pus bine de tot carne pe ea, ceea ce este îmbucurător.

 

Maja este o pisicuță care își făcea veacul pe la o scară de bloc. Pentru că era foarte blândă, dar și însărcinată, o domnișoară s-a gândit să o promoveze pentru adopție. Și bine a făcut.

După ce am preluat noi anunțul, i s-a găsit foster într-un timp-record, în mai puțin de o zi.

Maja a ajuns la destinație, a fost îngrijită și iubită de domnișoara care și-a asumat faptul de a avea grija de ea, totul a decurs așa cum trebuie și a dat naștere la 4 pui superbi.

Mai mult decât atât a adoptat și doi mititei abandonați și găsiți de altă domnișoară, care i-a ținut în viață câteva zile, înainte de a-i aduce Majei. Maja și-a luat rolul de mamă în serios. Le-a acceptat imediat pe cele două minusculozități și le-a îngrijit ca și cum ar fi fost ai ei.

Dacă doriți să urmăriți evoluția Majei de la intrarea în foster până acum intrați pe pagina noastră de FB și urmăriți tot ce este sub hashtagul #maja

Acum 5 dintre ei sunt gata de adopție, unul și-a găsit deja familie. Pe domnișoara care i-a luat în foster. Maja, de asemenea este disponibilă pentru adopție, iar noi vă vom ajuta cu castratul.

Avem așa:
2 motănei (gri și cel mic pufos alb cu negru, care e prieten cu câinele din poze)
3 pisicuțe (cele două tricolore și cea alb cu negru mare)
o pisica (mama puilor, alb cu gri – Maja)

Iată “exemplarele”:

Ni s-a întâmplat la început de martie, în acest an, dar merită bagată și pe blog. Așa, just as a reminder a ce înseamnă să ai pisici pe creier…și să te comporți ca atare… The story goes like this: “Probabil că titlul este cat se poate de self-explained, dar… o sa scriu cateva randuri.

Am fost interpelat sa ajut o pisicuta gestanta, gata sa nasca, care a fost preluata de o doamna mai in varsta, nu intru in detalii.