Am dat peste știrea asta în urmă cu câteva zile. Probabil o știți. Mintea creață stoarsă din creierul cât nuca al unui primar din Focșani s-a gândit să treacă la întreținere animalele de companie. De unde să mai scoată și săracul stat român bani…?

Am fost scandalizat la început, săracele animale nu consumă aproape nimic. Apoi am început să mă uit prin pozele și filmulețele pe care le am cu Milito, Zanetti și Haruki, precum și cu “oaspeții” care ne-au trecut prin casă și am început să îi dau dreptate primarului din Focșani. Ăștia chiar fac pagubă! Dacă nu mă credeți, puteți vedea…

Iată-l pe Zanetti când era mic și a tras apa de la toaletă. Cu tot cu el înăuntru. Bine că eram în zonă…

Desigur, trebuie trecuți la întreținere și pentru că fac foarte mult gunoi. E drept, că se oferă să-l și ducă câteoadată. Mă rog, mai mult când erau mici. Noi nu-i lăsăm, însă. Ne e frică să nu se arunce ei la tomberon

Curent consumă cu nemiluita. Stau tot timpul pe calculator în căutare de noi tâmpenii pe care să le facă ca să ne scoată din sărite…

 

Tot pe calculator le place să se uite și la meciuri. Ce poate fi mai frumos decât să stai tolănit în pat și să te uiți la un meci de Champions League?

Normal că fotbalul tot la televizor se vede cel mai bine. Zanetti și Milito știu asta.

Păcat că Zanetti și Milito țin cu Inter. Inevitabil fac fețele astea după multe meciuri.

Da, băieți, am încasat-o din nou 😉

La aerul condiționat ce mai economisim bani:

 

În concluzie, primărașul de Focșani are dreptate. Dracii ăștia chiar trebuie trecuți la întreținere. Rad tot! Curent, apă, gunoi. Dar cel mai important, fac parte din familia noastră 🙂

Mâine revin cu partea a doua. Alte motive pentru care lighioanele trebuie să fie trecute la întreținere.

Este pentru a doua oară când ni se întâmplă acest lucru.

Și faptul că ni s-a întâmplat ne demonstrează că mai sunt și oameni buni pe pământ și nu se duce chiar totul de râpă. Ce ni s-a întâmplat? Ca cineva să adopte doi pisici de la noi, dar nu deodată, ci la distanță de câteva săptămâni. Și să fie frați. Prima oară ni s-a întâmplat tot cu niște subsoliști, tot de aici de la noi, culmea, de la aceeși pisică. Dar despre asta, într-o altă postare.

Paranteză tristă: Din păcate Dana Diaconescu a blocat un astfel de demers, prin faptul că ne-a făcut pierduți 4 pisoi în urmă cu două luni. Și lor le găsisem adoptatori, iar unul dintre cei 4 urma să fie reunit cu fratele său, era vorba de o fetiță.

Trecând peste această amintire tristă, care probabil ne va marca pe viață, vă spunem că Batman, drăcovenia cu care m-am certat în ultimele săptămâni legat de întrebuințarea toaletei și care m-a învățat cum să-mi leg șireturile a plecat la căsuța lui. L-a luat o familie la care am dat-o pe una dintre surorile lui, o tigrată superbă, Kitty, care e deja prințesa de acolo și care îl sâsâie permanent (noi credem că se vor obișnui împreună).

 

Cum a decurs adopția? Uite așa: Mesaj pe Wattsapp:

“Auzi, îl dai pe ăla negru dintre subsoliști?”, “Da”, “Bine, vin să-l iau acum”.

Simplu, nu? Il si cunoasteam pe adoptator, altminteri procesul e muuuult mai complicat. Și a venit. Și l-a luat. Și sperăm să devină Adoptat și fericit.

Sperăm să se adapteze, dar sincer, nu ne facem prea multe griji în această privință, pentru că e un super pisoi. Plin de energie, dar care, atunci când obosește vine și doarme pe tine.

Iată-l aici într-un videoclip de acum câteva săptămâni când era unul dintre personajele principale ale rubricii noastre “Viața la zoo”, parte din Viața cu pisici pe creier, când studia cum poate ajunge ca Zanetti, un săritor cu “prăjina” desăvârșit. Stai liniștit, Batman, you’ll get there 😛

Numele blogului nostru este Pisici pe creier. Dar ce înseamnă asta? La ce ne-am gândit când am spus asta?

Ei bine, la tot ceea ce presupune traiul cu cel puțin 8 pisici în casă, pentru că, în ultimul an numărul pisicilor din casa noastră nu a scăzut niciodată  sub opt, deși am dat zeci de pisici spre adopție. În total, peste 60, în ultimii doi ani.

Așa, că vorbeam de “viața cu pisici pe creier”, iată o mostră. Mă rog, acum avem 14. Detalii 😛 Unele dintre ele apar în video.

Zanetti, Milito, Haruki, Salbatica, Neghinitzii, fetița lui Moby Dick, Urgiile, Chiorâslacul și Zanetica…the wholw team 😛

Duminica e zi de spălat pisicile. Tot atunci e o zi în care ele sunt îmbufnate (ca urmare a spalatului). Unii mai fac câte un gest de frondă, gen Zanetti, care s-a urcat (o dată în plus) pe dulapurile de la bucătărie.

De ce? Pentru că poate.

Bravo, Zanetti! Ești sportivul nostru. Dacă nu ți-a plăcut școala, măcar la chestiile fizice să fii bun 🙂

Știți sentimentul ăla plăcut când ai dus o treabă la bun sfârșit, ești obosit dar mulțumit de ce ai făcut, apoi se întâmplă ceva care te face să-ți dai dai pumni în cap? La noi s-a întâmplat…Zanetti. Și se va mai întâmpla 😛

 

 

– Ce faci aici, Batman?

– Am venit să-mi pun o dorință.

– Să ce?

– Să-mi pun o dorință.

– Unde?

– Aici, la fântâna asta magică.

– Batman, asta nu e fântână magică.

– Dar ce e?

– Toaletă.

– Ce?

– Toaletă.

– Ce e aia?

– Locul unde mergem să ne facem nevoile. Ca litiera voastră.

– …

– În plus, nu vezi că e închisă?

– Chiar, de ce nu mă lași niciodată să mă uit înăuntru? Sigur ascunzi ceva! Nu-mi vinde mie bullshit-urile astea…

– Nu-ți vând nimic, e pe bune, n-ai ce vedea acolo. Ca să nu mai zic că în cazul în care cazi în ea, e groasă…

– Cum așa?

– Uite cum…

#ÎnvățămDinGreșelileTrecutului #ZanettiLaPrimaȘiSinguraBaieÎnToaletă

Când am început proiectul Booking Catspert nu știam la ce să ne așteptăm.

Adevărul este că nu ne-am impus niciun obiectiv. Adevărul este că…nu era un proiect.

Tot ce ne-am dorit a fost să dăm pisicile pe care le-am salvat de pe stradă spre adopție. Să le găsim niște familii primitoare, care să aibă grijă de ele, așa cum merită orice suflețel.

Și ne-am descurcat destul de bine la acest capitol. Cât de bine? Peste 60 de pisici (and counting) de bine.

Fără să punem la socoteală toate pisicile care și-au găsit stăpâni prin intermediul paginii noastre, fără să ajungă la noi, doar pentru că le-am distribuit anunțul.

Pagina de facebook a crescut într-un ritm surprinzător, așa  că pisicipecreier.ro era urmatorul pas, unul logic, normal, al demersului nostru.

Ne-am câcâit mai ceva decat Haruki (pentru cei ce nu-l știu, unul dintre motanii noștri) atunci când își face nevoia (number two) la litieră, însă iată că am reușit să punem pe picioare acest blog.

Nici de la el nu știm concret la ce să ne așteptăm, ca rezultate, însă avem niște idei cât se poate de clare legate de ce vrem să facem în privința conținutului.

În rest, vrem ca acest proiect să crească la fel ca legumele din grădina bunicii. Natural.

Nu să fie ca cele din bancul cu mazărea.

Cum, nu stiți bancul? Hai, fie, vi-l spunem noi:

“Un american și un român, în tren. Românului i se face foame și scoate o roșie.

Americanul: Ce e asta?

Românul: O roșie.

Americanul: Ohooo, la noi sunt de 5 ori mai mari.

Românul își continuă masa.

Scoate apoi din sacoșa de rafie o ceapă.

Americanul: Ce e asta?

Românul: Ceapă.

Americanul: Ohooo, la noi e de 3 ori mai mare.

Românul își continuă iritat masa.

La final scoate un pepene mare, verde, frumos.

Americanul, mirat: Ce e ăsta?!

Românul: Mazare!

By the way, pisicipecreier.ro suntem noi, Oana și Adi, plus Zanetti, Milito și Haruki, motăneii noștri. Cu ei a început totul, de fapt, dar despre asta, într-o altă postare.