Georgică a fost operat aseară. I s-a refăcut bazinul și în curând va fi ok pe partea asta. Piciorul stâng din spate abia îl mai simte din cauza unor pungi de puroi. A fost curățat sub anestezie, însă joi va fi anesteziat din nou pentru o procedură asemănătoare.

Piciorul drept din spate are luxatie și va trebui operat, la rândul lui.

Starea lui după operație este una bună. Deja mănâncă și a început să se toaleteze.

Drumul lui va fi unul anevoios, dar suntem încrezători că va fi bine.

Georgică a fost preluat de către noi acum o săptămână și jumătate, după ce a fost lovit de o mașină. I-a fost cusută bărbia, care era spartă, i-a fost operat bazinul, i s-a drenat piciorul stâng și i s-a făcut lavaj acolo și acum așteptăm să vedem rezultatele.

Dacă doriti să îl susțineti pe Georgică puteți dona:

▶️ în contul RO57INGB0000999907610699 deschis la ING Bank, pe numele Asociația Pisici pe creier

▶️ în contul RO59BTRLRONCRT0422239401 deschis la Banca Transilvania, tot pe numele Asociația Pisici pe creier

▶️ sau prin PayPal la adresa office@pisicipecreier.ro.
Scrie un mesaj…

Ieri dimineata, in jur de ora 7:00, am fost contactati de o doamna care ne-a ajutat cu foster pentru una dintre pisicutele din gasca Pisici pe creier. Motanelul mamei sale, in varsta de un an, nu mai mancase de cateva zile, era deshidratat si a vomitat de cateva ori.

Am sfatuit-o sa mearga cu el la Praxis Vetlife.

I s-au facut testele de panleucopenie si coronavirus. Ambele au iesit negative, dar panleucopenia poate fi inca in perioada de incubatie avand in vedere simptomele.

Mateo e acum pe tratament. Doamna care ne-a sesizat cazul urmeaza sa vina in fiecare zi cu el la perfuzii. 

Noi am preluat cheltuielile cazului. 

Daca doriti sa ne sustineti in demersul nostru de a-l salva pe Mateo, va rugam sa donati in contul Asociatiei Pisici pe creier deschis la ING – RO57INGB0000999907610699 – sau pe PayPal in contul office@pisicipecreier.ro.

#helpMateo #supportthecatsperts

 

DE AICI PUTETI DESCARCA DECLARATIA 230 prin care ne puteti redirectiona 2% din impozitul pe venituri:

Pentru venituri din salarii si pensii – D230.pdf

Pentru PFA – D200.pdf

 

Ideea este urmatoarea si este destul de simpla: donatiile voastre vor stabili ce curs va lua asociatia noastra. Redirectionarea celor 2% catre noi ne va ajuta fie sa crestem si sa ajutam cat mai multe pisicute, fie ne va face sa stagnam sau chiar sa involuam din punctul de vedere al capacitatii noastre de a da o mana de ajutor felinelor care ne sunt atat de dragi.

Pana acum doua luni, cand am pus pe picioare asociatia, am salvat pisicute din fonduri proprii. O facem de peste doi ani, perioada in care am dat peste 130 de pisicute spre adoptie, am ajutat prin share-uriea anunturilor de adoptie pe pagina noastra la adoptarea altor 5-600 de pisicute, am sterilizat zeci de pisicute, am ajutat la gasirea unora care s-au pierdut, am contribuit la gasirea unor donatori de sange pentru cazuri-limita in care aceasta era singura varianta de salvare a respectivei pisici si am ajutat la tratarea unor pisicute cu probleme grave de sanatate (de la panelucopenie si FIV pana la carcinom/cancer).

Salvand pisicute doar din fonduri proprii, pana acum doua luni, am ajuns, nu la fundul sacului, ci la fundul celui de-al treilea sac. De aceea ne-am hotarat sa punem pe picioare aceasta asociatie, pentru ca am vazut ca facem bine ceea ce facem, avem rezultate (si aici ma refer la o rata foarte mare de adoptie atat a pisicutelor salvate de noi, cat si a celor salvate de voi) si lumea apreciaza munca noastra. Doar din donatii clasice nu putem sustine activitatea asociatiei.

Asa ca va mai spun o data, AVEM MARE NEVOIE SA REDIRECTIONATI CEI 2% catre noi, ca sa putem continua acest demers frumos care este Pisici pe creier. Aveti aici formularul precompletat cu datele noastre.

Il puteti completa in continuare si il puteti fie depune PERSONAL la administratia financiara de care apartineti (incepand de anul acesta formularul se poate depune doar personal), fie il puteti trimite prin posta, cu confirmare de primire, fie il puteti completa on-line, dar printr-o procedura putin mai complicata (va trebuie certificat digital calificat).

Pisici pe creier este la inceput de drum si cat de lung va fi acest drum depinde de munca noastra si de sustinerea voastra, fie ca e vorba de redirectionarea celor 2%, fie de donatii clasice. Multumim.

Scriu acest text pt ca am primit al mie-lea mesaj in care cineva ne spune ca a “gasit o pisica pe strada dar nu o poate tine” pentru ca mai are inca doua.

Oameni buni, aici nu e ca la jaful unei banci sau ca la o luare de ostatici: semnalarea cazului (catre politie sau in cazul de fata catre o asociatie) nu este suficienta.

Daca gasesti un animal abandonat in strada, mai ales daca e bland, il iei. Punct. Si vezi apoi ce faci cu el. Solutii se gasesc si suntem primii care vom ajuta oameni dispusi sa ajute, dispusi sa se implice.

Poate munca noastra trece neobservata, dar asta nu inseamna ca ea nu exista, si aici ma refer la frecventa cu care postam anunturile de adoptie. Dati o raita pe toate grupurile de animale sau pe paginile asociatiilor si vedeti de cate ori pe zi posteaza ANUNTURI PRELUATE si apoi comparati cu pagina Booking Catspert – Pisici pe creier. Cu ajutorul anunturilor postate de noi s-au dat spre adoptie sute de pisici si nu ma refer la cele care au trecut pe la noi prin casa ci la anunturile pe care voi ni le trimiteti si noi le postam. Zi de zi, noapte de noapte. De ce se dau pisicile postate pe pagina noastra? Pentru ca muncim bine, muncim cu cap si cu ajutorul vostru am reusit sa cream o comunitate, nu un grup in care lumea isi etaleaza pisicile si ii intreaba pe ceilalti ce nume ar trebui sa le puna.

Sa semnalezi cazul si atat e ca si cum ai gasi un om impuscat pe strada si te oferi sa ii oferi primul ajutor doar daca cineva promite sa il duca la spital.

Daca Divinitatea, destinul sau intamplarea iti da ocazia de a face o fapta buna, eu zic sa apucati aceasta ocazie cu ambele maini. Faptele bune nu se fac cu masura, ci pur si simplu…se fac. Pana la capat. Nu sunt aritmetica. Nu zici pas la pisica asta pe care tocmai ai gasit-o, pentru ca ai mai salvat doua tot de pe strada. Nu e ca si cum ai bagat o saorma in tine si nu mai incape inca una.

Cam asta e treaba cu faptele bune, sunt al dracu de greu de facut! Necesita consum de energie, de nervi, de bani. Iti distrug sanatatea si te fac sa simti ca imbatranesti intr-un an cat altii in 5. Invers decat Fat-Frumos.

Noi stim asta pentru ca…asta facem. Si stim si cat de greu (va) este pentru ca am fost in locul vostru. Nu ne-am nascut cu asociatie. Nu. Am salvat prima pisica de pe strada la vreo 5 luni dupa ce i-am adoptat pe Milito si Zanetti, motanii nostri. Apoi am salvat-o pe a doua, apoi pe a treia, pana cand am ajuns la 130 si ceva…

Coincidenta face ca fix azi sa fi salvat inca o pisica de pe strada. A fost un caz semnalat de cineva, dar persoana respectiva nu a putut sa prinda pisica, de aceea am “intrat noi in scena”. Ne-am prezentat la fata locului, slava Domnului am prins-o si ne-am dus cu ea la veterinar, pentru ca cineva din zona a spus ca ar fi cazut de pe acorperisul unei case. Paranteza: pisica e bine, la noi.

Iata dovada 🙂

 

Si uite asa am ajuns la 19 pisici in casa. Din nou.

15 dintre acestea sunt disponibile pentru adoptie.

Ca idee, cand criticam aceasta atitudine din categoria “am gasit o pisica, eu nu o pot tine, pentru ca mai am una/doua/trei” nu avem pretentia sa fiti cum suntem noi acum. Este total anormal sa ai 19 pisici in casa! Noi suntem niste oameni plecati cu sorcova 365 de zile pe an, nu doar in noaptea de Anul Nou. Deci nu va cerem sa faceti asta.

Tot ce va cerem este sa fiti cum eram noi cand eram ca voi, la inceputul demersului “Pisici pe creier”, acum doi ani: umani.

Neghinitzii sunt doua ghemotoace peste care am dat intr-o seara la cabinetul veterinar la care mergem cu toti pisicii pe care ii gasim pe strada.

Povestea lor este de-a dreptul impresionanta. Au fost gasiti la cateva zile de la nastere de catre fiul doamnei care i-a adus la cabinet. El, impreuna cu matusa sa, au avut grija de ei, timp de cateva zile, dupa care i-au trimis pana la Bucuresti cu masina. By the way, fusesera gasiti la Piatra Neamt.

Dupa alte cateva zile de ingrijiri intense, doamna care i-a preluat (adica mama baiatului) i-a dus  la Praxis Vetlife unde, din fericire, au dat peste noi. Veniseram acolo cu Moby Dick (despre ea, intr-o postare viitoare).

Am hotarat impreuna cu medicii de la Praxis Vetlife si cu doamna care i-a adus acolo sa gasim un cabinet veterinar care sa aiba un incubator. Dupa cateva telefoane piticaniile au fost duse la Di-Vet, unde au fost internati si bagati direct la incubator.

Am mers la fiecare 4 zile la ei si ne-am ocupat de platirea costurilor cazarii, cu ajutorul vostru, al oamenilor care ne urmaresc pagina de facebook. In total 2.352 de lei. 140 de lei a costat fiecare zi de cazare si am avut o reducere de 20% pe ultimele 5 zile de cazare.

Apoi au ajuns la noi acasa, le-am amenajat un culcus cat de poate de cosy in baie si i-am crescut cum am stiut noi mai bine.

Acum sunt mai plini de energie decat doua baterii Duracell, mananca mancare umeda pentru juniori si sunt gata de adoptie.

Asa ca va asteptam sa sunati la 0724408349. Ii dam la apartament, in Bucuresti, cu contract de adoptie 🙂

 

 

Când am început proiectul Booking Catspert nu știam la ce să ne așteptăm.

Adevărul este că nu ne-am impus niciun obiectiv. Adevărul este că…nu era un proiect.

Tot ce ne-am dorit a fost să dăm pisicile pe care le-am salvat de pe stradă spre adopție. Să le găsim niște familii primitoare, care să aibă grijă de ele, așa cum merită orice suflețel.

Și ne-am descurcat destul de bine la acest capitol. Cât de bine? Peste 60 de pisici (and counting) de bine.

Fără să punem la socoteală toate pisicile care și-au găsit stăpâni prin intermediul paginii noastre, fără să ajungă la noi, doar pentru că le-am distribuit anunțul.

Pagina de facebook a crescut într-un ritm surprinzător, așa  că pisicipecreier.ro era urmatorul pas, unul logic, normal, al demersului nostru.

Ne-am câcâit mai ceva decat Haruki (pentru cei ce nu-l știu, unul dintre motanii noștri) atunci când își face nevoia (number two) la litieră, însă iată că am reușit să punem pe picioare acest blog.

Nici de la el nu știm concret la ce să ne așteptăm, ca rezultate, însă avem niște idei cât se poate de clare legate de ce vrem să facem în privința conținutului.

În rest, vrem ca acest proiect să crească la fel ca legumele din grădina bunicii. Natural.

Nu să fie ca cele din bancul cu mazărea.

Cum, nu stiți bancul? Hai, fie, vi-l spunem noi:

“Un american și un român, în tren. Românului i se face foame și scoate o roșie.

Americanul: Ce e asta?

Românul: O roșie.

Americanul: Ohooo, la noi sunt de 5 ori mai mari.

Românul își continuă masa.

Scoate apoi din sacoșa de rafie o ceapă.

Americanul: Ce e asta?

Românul: Ceapă.

Americanul: Ohooo, la noi e de 3 ori mai mare.

Românul își continuă iritat masa.

La final scoate un pepene mare, verde, frumos.

Americanul, mirat: Ce e ăsta?!

Românul: Mazare!

By the way, pisicipecreier.ro suntem noi, Oana și Adi, plus Zanetti, Milito și Haruki, motăneii noștri. Cu ei a început totul, de fapt, dar despre asta, într-o altă postare.